Flash

O chestie pe care, probabil din cauza vârstei, nici nu m-a mai unit şi nici nu m-a mai uimit. Scrie presa cum că din cauza serbării „Micii Uniri” de pe 24 ianuarie, la Patinoarul  Artificial „Areni” s-a organizat un „eveniment caritabil” organizat de Grupul de Iniţiativă al Fundaţiei Comunitare Bucovina. Foarte frumos. Chestia e că toată distracţia a fost realizată „în colaborare cu Primăria municipiului Suceava şi cu sprijinul a numeroşi sponsori”. Iar cei care au participat la distracţie, pentru a intra pe patinoar adică, au trebuit să dea câte 20 de lei de căciulă, „bani care vor contribui la înfiinţarea Fundaţiei Comunitare Bucovina”. Să moară duşmanii mei dacă nu mi-aş face şi eu un ONG  în colaborare cu Primăria şi „numeroşi sponsori” pe banii fraierilor pe care îi chem la un spectacol în care apar nişte artişti seminecunoscuţi. Şi să produc şi 3000 de lei din aşa-zisele donaţii obligatorii. Hai sictir. Şi dacă tot era vorba de colaborarea cu Primăria, am o mare problemă. Noi plătim taxe şi impozite şi încercăm să colaborăm cât putem. Dar ăştia din administraţie ce fac? Vremea e cum sunt şi vremurile. A nins peste vremuri şi peste municipiul reşedinţă de judeţ Suceava cum nu a nins în alţi ani. Lopătaşii şi-au făcut datoria la Prefectură şi la Primărie. Restul? Am înţeles că trebuie traşi la răspundere cei cu firme, cei din anumite instituţii, cei care stau în casele lor, dar au trotuarul din faţă în grija lor pentru că nu rânesc zăpada ş.a.m.d. Dar voi, tovarăşi de nădejde care aterizaţi din birou direct în autovehicule (la numesc aşa că nu ştiu fiecare ce marcă are deoarece niciuna nu-i românească), de ce nu vă autoamendaţi când  trotuarele şi străduţele şi aleile care sunt în proprietatea voastră sunt ba pline de maşini, ba pline de zăpadă? Când vorbeam de autoamenzi mă gândeam ca responsabilii să le plătească din banii lor, nu tot din buget. Dar dacă mă gândesc bine, chiar dacă ar face acest lucru şi ar spune că vin cu bani de-acasă tot din banii noştri îi aduc. Că din ei sunt plătiţi mai bine decât majoritatea celor care hămălesc să le facă lor viaţa mai uşoară. (COSMIN LEAHU)