Cu Eminescu în suflet

 Ianuarie. Fiecare zi e un alt sentiment tulburând vise pe genele fulgilor de nea, anotimp înflorind amintiri sub puterea uimitoare a Cuvântului său, purtând în fiecare sunet al limbii noastre „atomi de eternitate”. Lui Eminescu i-a fost sortită „cunoaşterea supremă, absolută”, fiind simbolul total al culturii noastre naţionale.

Cea de-a XXVIII-a ediţie a Festivalului Literar „Mihai Eminescu” a debutat în sala „Elena Greculesi” a Bibliotecii „I.G. Sbiera” din Suceava, unde directorul acesteia, dr. Gabriel Cărăbuş, a urat un bun venit şi succes tuturor participanţilor pe parcursul celor două zile (16 şi 17 ianuarie a.c.). Doamna Carmen Veronica Steiciuc, preşedinte al Societăţii Scriitorilor Bucovineni şi director al Teatrului Municipal „Matei Vişniec”, a anunţat componenţa juriului, dar şi numele celorlalţi oaspeţi: Mircea A. Diaconu – preşedintele juriului, Vasile Spiridon, Florica Ceapoiu, Florian Chelu Madeva, Adrian Alui Gheorghe, Vianu Mureşan, Valentin Ajder, Marius Chelaru şi alţii.

Manifestările, bogate şi variate, s-au desfăşurat sub bagheta moderatorului Ioan Manole de la Centrul Cultural „Bucovina”. Sub semnul emoţiei şi al bucuriei, am trăit cu toţii momente de o puternică vibraţie interioară, conectate a rezona cu dorul nestins de vraja versului eminescian, semănat pe-a vremurilor cărare, împodobind veşnicia. Totul într-o îmbinare de idei valoroase şi noutăţi care de care mai interesante, presărate pe alocuri şi cu uşoare tente polemice, pentru că opera lui Eminescu rămâne mereu deschisă şi atrăgătoare în a descoperi noi frumuseţi în versul său, izvor inegalabil peste timp.

Doamna Florica Ceapoiu din Bucureşti, câştigătoarea premiului pentru exegeză eminesciană pe 2018, cu volumul „Din laboratorul lui Eminescu. Sonetul”, a prezentat câteva informaţii minuţios documentate, reuşind să capteze atenţia publicului, în dialog cu Florian Chelu Madeva din Oradea, coautor, un iscusit eminescolog, actor şi muzician totodată.

Pe parcursul manifestărilor s-a subliniat, nu o dată, că Mihai Eminescu a închinat Limbii Române un adevărat imn, înnobilând limbajul comun, izvoarele moderne ale limbii şi fondul autohton folcloric, trăind într-o deplină armonie. E nevoie însă de o evoluţie firească a limbii noastre, cu grija sporită de a o feri de multe influenţe nocive, deoarece „altă limbă armonioasă ca ea, nu găsim”. Mai mult, aşa cum spunea Mircea Eliade, „Atâta timp cât va exista undeva, în lume, un volum de Eminescu, limba română nu va pieri”.

Prezentarea revistei „Bucovina literară” nr. 11-12/2018 de către redactorul-şef al acesteia, Alexandru Ovidiu Vintilă, lansările de carte sub privirea mereu veselă a lui Valentin Ajder, momentul de excepţie, cu recitări din lirica eminesciană, semnat de actorul Florin Aioaniţoaei de la Teatrul din Botoşani, secvenţe muzicale în interpretarea lui Florian Chelu şi a fiicei acestuia, Alexandra, alte intervenţii de substanţă au întregit prima parte a Festivalului, ziua încheindu-se cu piesa „Noapte bună, tăticule” de Jean Poiret, la Teatrul „Matei Vişniec”.

A doua zi, în drumul spre Mănăstirea Putna, numită şi „Ierusalimul românesc”, am fost însoţiţi de un zâmbet lung de soare. Liniştea se lăsa curioasă în priviri. Peisajul, îmbrăcat în alb, dar şi în alte culori menite a-l înfrumuseţa, bucura sufletul. Pe măsură ce ne apropiam de locul unde Slăvitul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt „eroul neamului nostru şi pururea rugător către Dumnezeu pentru folosul tuturor celor care îl cinstesc cu toată inima”, îşi doarme somnul de veci, emoţiile puseseră stăpânire pe noi. Deodată mi-au apărut în minte versuri din „Doina” eminesciană: „Ştefane, Măria Ta,/ Tu la Putna nu mai sta…/ Tu te-nalţă din mormânt/ Să te-aud din corn sunând…/ De-i suna a treia oară/ Toţi duşmanii o să piară/ Din hotare în hotară –/ Îndrăgi-i-ar ciorile şi spânzurătorile!”.

După slujba de pomenire a poetului Mihai Eminescu, oficiată de un sobor de preoţi în frunte cu stareţul mănăstirii, Melchisedec, s-au depus coroane omagiale la bustul poetului şi s-a înmânat premiul pentru exegeză eminesciană celor doi câştigători.

Singurul sonet eminescian cu accente religioase pus pe muzică de Florian Chelu şi interpretat împreună cu fiica, microrecitalul unui grup de elevi de la Şcoala Gimnazială din Putna, precum şi momentul poetic susţinut de eleva Adela Şulea din Suceava, au încheiat festivitatea.

Devenită tradiţie, la mijloc de Gerar, această sărbătoare s-a aşternut, în ultima parte a Festivalului, şi peste Călineşti Cuparencu, la rădăcina viţei eminoviciene, acasă la bunicii paterni ai poetului, Ioana şi Vasile Eminovici. Iniţiată de regretatul poet Ion Cozmei şi de Carmen Veronica Steiciuc, două viţe viguroase din arborele genealogic eminescian, această manifestare cunoaşte an de an un sporit interes. E greu să găseşti cele mai potrivite rostiri pentru a surprinde atâtea sentimente, imagini ivite şi aşezate pe inimă sau în suflet de cuvânt. O zi tivită cu farmecul versului său, mereu întinerire şi speranţă şi în sufletul oamenilor trăitori pe acel sol roditor care adună mereu alţi paşi să-i afle zămislirea.

În acel spaţiu edenic din curtea bisericii bicentenare s-au depus coroane de flori la bustul poetului şi apoi s-a vizitat Casa documentară Vasile Eminovici. Şcoala a fost gazda unde cele două unităţi gimnaziale din comună s-au întrecut într-un spectacol bine gândit, echilibrat şi emoţionant, omagiindu-l pe Eminescu. Elevii, toţi în strai popular, cu vocile lor armonioase, au cântat şi recitat din lirica eminesciană, din „Cartea cărţilor minune”, vibrând într-un crescendo semănat din belşug spre infinită trăire.

Au surprins plăcut, în final, recitatoarea Adela Şulea şi eleva Giulia Gheorghiu de la Şcoala de Arte „Ion Irimescu” din Suceava, care a interpretat două piese muzicale, cu propriu-i acompaniament la chitară.

Zi cuprinsă de spiritul eminescian, sărbătoare susţinută aici, la Călineşti Cuparencu, trup şi suflet, de autorităţile locale, conduse de ambiţiosul primar Cătălin Sanduleac, mândru că este fiu al locului, că satul Călineşti Cuparencu a devenit un punct vizibil pe harta literară a Bucovinei şi nu numai. Ochiul său de atent manager şi iubitor de frumos, de valorile înaintaşilor, de efervescenţa tineretului şcolar în a-l redescoperi mereu şi îndrăgi pe Eminescu, îşi pune vădit amprenta.

La Călineşti Cuparencu viţa eminesciană devine aşadar hotar înalt de rime şi nădejde că pământul românesc îşi va aduna toate sevele şi le „va comprima în ţeava altui crin de tăria parfumurilor sale”.

Ultimul popas, în liniştea înserării, a fost la mormântul poetului Ion Cozmei, din satul Călineşti Enache. S-au aprins lumânări şi s-au rostit rugăciuni. Pe fundalul răscolitor îmbrăţişat de acel mic izvor de sfântă lumină, am recitat poezia „Elegie de iarnă” din volumul poetului „Pacient la vama destinului”, 2017: „Şi mă iartă/ casă de scânduri/ că sunt singur acum/ zăpada a curs lângă mine/ şi am nins aşteptând/ să văd cum se-ntunecă/ brazii…”.

EMIL SIMION

Foto: GEORGE SAUCIUC

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: