PSD şi-a pierdut busola?

Se dă: un partid mare care-şi revendică ideologic social-democraţia, adică declară că reprezintă interesele celor ce muncesc, promite că pune în operă programe de asistenţă socială, militează pentru dreptate şi echitate… şi un lider de grup elitist al PSD în frunte cu Liviu Dragnea, care are o altă viziune despre viitorul partidului şi România: abandonează social-democraţia şi chiar democraţia pentru autoritarism şi iliberalism, trece de partea celor mai toxice partide europene naţionaliste, aruncă la coşul de gunoi tot ce au creat şi gândit înaintaşii săi Ion Iliescu, Adrian Năstase care au negociat tratatele de aderare la UE şi NATO… Se cuvine o explicaţie: după ce câţiva lideri importanţi au fost excluşi sau marginalizaţi, PSD îşi asumă întru totul şi tacit tot ce zice ori gândeşte Liviu Dragnea, motiv pentru care mai departe nu voi face nicio deosebire între PSD şi Dragnea. Îmi însuşesc denumirea sugestivă PSDragnea, dată în mass-media.
Ipoteză: ceea ce mă intrigă este că niciun mare analist politic sau strateg de partid nu vede sau se face a nu vedea că Dragnea atrage social-democraţia românească într-o aventură fatală: o coteşte spre dreapta extremistă deloc europeană, mizând pe declinul democraţiei în Europa, pe dezagregarea UE şi pe suveranism, autoritarism, pe modelele Viktor Orban, Vladimir Putin, Tayyip Erdogan, Marine Jean-Marie le Pen… Aşa că nu pot să nu presupun consecinţele: bazinul electoral al PSD, eminamente de stânga, rămâne fără reprezentare parlamentară, iar un alt partid, unul adevărat de stânga, de nu cumva extremist, îl va recupera. Chestiune de timp.
Demonstraţie: Pe ce se bazează aserţiunea de mai sus:
1. Partidele social-democrate, prin definiţie, sunt partide moderne, în care democraţia internă constituie mijloc de organizare, de promovare a valorilor naţionale, a competenţelor, iar activitatea programatică vizează întotdeauna realizarea bunei guvernări, grija faţă de săraci şi de clasa lucrătoare. Din acest punct de vedere, PSD se situează azi la polul opus: decizia politică este în mâna liderului unic, cel ce se vrea un nou Ceauşescu, iar politica partidului vizează proslăvirea conducătorului iubit şi menţinerea prin orice mijloace, inclusiv neconstituţional-ilegale, a leadershipului, a puterii politice şi a guvernării.
2. Culoarul acesta european extremist este cultivat, observ, cu mare grijă de politicaştrii PSD şi de comilitonii lor din mass-media, iar la viitoarele alegeri, dacă până atunci partidul se lasă adormit de cântecul actualelor sirene, liderul maxim va veni cu un mesaj electoral populist revanşard, primitiv naţionalist, anti-UE, iliberal, xenofob (împotriva străinilor – recte Klaus Iohannis), anticapitalist, singurul care se calează pe acest suport ideologic fiind Liviu Dragnea. Abandonând social-democraţia, cu un astfel de mesaj PSDragnea vrea să câştige alegerile prezidenţiale.
3. Fireşte, e dreptul oricărui partid să-şi stabilească strategia de campanie, dar e şi dreptul nostru să vedem cu claritate unde se mai regăseşte România contemporană într-o asemenea perspectivă, din afara UE. Privind la sondajele de opinie, indiferent ale cui or fi, reţinem că ponderea cetăţenilor care preferă apartenenţa la Uniunea Europeană este indiscutabil mai mare decât în oricare alt stat european. Sunt multe motivele, dar cele mai importante sunt: poporul român visează de peste două veacuri la apropierea de civilizaţia occidentală, iar în 2004-2007 visul său s-a înfăptuit; apoi, în Occident lucrează şi învaţă, ba chiar şi locuiesc definitiv peste 4 milioane de cetăţeni români, mai bine de o treime din populaţia aptă de muncă. Pe deasupra, în aceste 4 milioane intră mare parte din tinerii şi cetăţenii cei mai capabili, mai instruiţi ai României.
4. Nu e greu de anticipat rezultatul electoral al unei astfel de iniţiative. De aceea, sunt convins că, în continuare, PSDragnea va încerca prin orice mijloace să atenteze la corectitudinea campaniilor electorale viitoare şi a procesului de votare. Nu sunt singurul care o afirmă.