Cui i-e frică de maiorul Anton C. Ionescu? (I)

Anton C. Ionescu – născut în 22 martie 1886, în satul Recea, plasa Râurile, judeţul Vâlcea, în familia ţăranilor Constantin şi Ecaterina Ionescu, absolvent a 8 clase liceale (probabil în Râmnicu Vâlcea) şi a Şcolii Militare de Infanterie (elev în anul 1, la 21 septembrie 1908, promovat la 1 iulie 1908), repartizat la Corpul II Armată la 11 iulie 1909, cu gradul de sublocotenent; căsătorit în Câmpulung Muscel, în ziua de 26 iulie 1911 cu Maria Ulieru („după autorizaţia dată de Corpul II Armată prin Ordin nr. 200 / 1911”), cu care va avea patru copii: Teodor, născut la 28 iulie 1912, ora 7 a. m., dar mort în 4 august 1913; Mircea, născut la 14 octombrie 1913, ora 11,30 p. m.; Viorica Ana, născută în 31 martie 1915, ora 9,20 p. m., şi Vladimir, născut la 12 aprilie 1918, într-o cameră din clădirea Gării din Burdujeni, Suceava.

Grade: sublocotenent la 1 iulie 1909; locotenent la 3 octombrie 1912; mobilizat la partea sedentară, în 20 iunie 1913; „trecut pe picior de pace” în ziua de 31 august 1913; mobilizat din nou la 15 august 1915 şi „trecut pe picior de război” în 21 octombrie 1916, rănit în luptele din Munţii Vrancei; căpitan la 1 noiembrie 1916; maior la 1 septembrie 1917; menţinut în acelaşi grad la 14 aprilie 1922, trecut în poziţie de retragere cu ordin de zi mai 1923 „pentru infirmităţi incurabile” cu Înalt Decret nr. 2766 din 5 iunie 1923.

„Fila 18 / nr. 42 din 26 III 919 st. n.

Maior Ionescu Anton

Către Cdt. Regiment 3 Grăniceri

La ordinul Domniei Voastre no. 16626, am onoare a raporta următoarele:

La decretarea mobilizării eream Comandantul Comp. 4 Grăniceri Giurgiu din Regt. I Grăniceri, comandat de d-nul colonel Cantacuzino Gh.

Am făcut parte din trupele de acoperire ale Dunării până la 1 septembrie 1916, când am fost mutat de Corpul Grănicerilor în Regimentul 2 Grăniceri care se refăcea la Bucureşti, după pierderile suferite la Turtucaia. […]

Am luat parte la luptele de la 4, 10, 27, 28 şi 29 octombrie + 9-10, 11 şi 12 decembrie 1916 în Munţii Vrancii, când am fost rănit, evacuat în spitalul din Panciu de unde la 27 decembrie 1916 m-am înapoiat pe front. La 7 februarie 1917 am fost evacuat la spitalul Huşi, fiind bolnav de febră recurentă. La 20 februarie, brigada de Grăniceri m-a reţinut pentru a nu mă mai întoarce pe front la regiment căci urma să sosească tot la Huşi pentru refacere.

Până la sosirea Regimentului 2 Vrancia, d-nul colonel Cantacuzino, comandantul Brigada de Grăniceri, mi-a dat diferite însărcinări de birou.

La 1 mai 1917 constituindu-se şi unităţi de paza frontierei am fost repartizat la Burdujeni, comandant de companie unde am stat până la 6 iunie, când am primit ordinul Corpului de Grăniceri că sunt detaşat la Corpul Voluntarilor Români Ardeleni şi Bucovineni, unde am îndeplinit serviciul de ajutor de comandant la Regimentul I Turda, având de comandant pe d-nul lt. colonel Buricescu.

La 13 mai 1918, de la Regiment I Grăniceri Turda m-am prezentat la Regiment 3 Grăniceri. Am fost decorat cu Coroana României în grad de cavaler pentru luptele din 27, 28 şi 29 octombrie 1916.

Am mai fost decorat tot cu Coroana României în acelaşi grad pentru luptele de la 9, 10, 11 şi 12 decembrie [1916], când am fost rănit; rămăsese să intervină ca să schimbe decoraţia sau gradul ei, întrucât o mai aveam pentru alte fapte; nu ştiu în ce sens va fi intervenit căci n-am mai primit decât decretul pentru prima decoraţie.

Maior Anton Ionescu”

Ultima Foaie calificativă nr. 23 pe anul 1922 (de la 1 mai 1921 până la 31 octombrie 1922)

Cu data de 12.XII./ 1922, pedepse „Arest sever” – „10 (zece) zile, ordonată de Comandantul Divizia 8-a” cu motivul pedepsei: „A adus acusaţiuni unui superior (lt. col. Popescu Constantin) pe care nu a putut să le probeze. A căutat să corumpă pe doi căpitani de grăniceri pentru a-şi asuma conţinutul unei scrisori anonime pe care intenţiona să o trimită Ministerului de război” (fila 31).

Din această pricină este eliminat pentru a doua oară la înaintarea în gradul de locotenent-colonel. (Dosar Memorii Bătrâni, Maiori 90, coperta IONESCU C. ANTON „Retragere”, 31 file, faţă-verso, pe coperta II fiind lipită fotografia, cu portretul bust din 1918, tăiată la dimensiunile 7,00 x 9,50 cm)

Cum tânărul maior în retragere Ionescu C. Anton, la vârsta de 37 de ani, avea la purtător câteva decoraţii – Medalia jubliliară „Carol I”, Înalt Decret nr. 5384 / 1905; „Avântul Ţărei” ; „Meritul sanitar” clasa II, Înalt Decret nr. 2599, şi Ordinul „Coroana României”, clasa V, în grad de cavaler cu spade, 1917 – şi diploma de licenţiat al Facultăţii de Drept de la Universitatea din Cernăuţi (1922), îndată ce trece, „pentru infirmităţi incurabile”, „în poziţie de retragere” din Armata Regală Română, prin Înalt Decret nr. 2766 din 5 iunie 1923, îşi va afla în scurtă vreme un post cu mai puţine riscuri şi mai rodnice perspective, mai întâi la o şcoală din Cernăuţi, apoi, în avocatură, la Bucureşti.

Cele din urmă semne de viaţă sunt paginile cu amintirile din zilele Unirii Bucovinei cu România, redactate în toamna anului 1968 (Cf. Mihai-Aurelian Căruntu, Zorile Unirii la Suceava, Editura Muşatini, Suceava, 2008) – cu câteva adăugiri la cele tipărite în 1935 în „Gazeta Bucovinenilor” din Bucureşti –, probabil după ce România a refuzat să participe, în luna august 1968, la invadarea Cehoslovaciei cu trupele Pactului de la Varşovia.

Anton C. Ionescu moare în casa lui din Intrarea Crainicului 5, Sector 7, Bucureşti, în ziua de sâmbătă, 7 martie 1978, după o vieţuire pe pământ şi sub soare, de 91 de ani, 11 luni şi una săptămână, precum atestă Certificatul de deces, Seria D.5, nr. 721835, decesul fiind trecut în registrul stării civile la nr. 367 / 1978, luna martie, ziua 8, municipiul Bucureşti, eliberat în 8 III. 1978 cu nr. 3438, de Starea Civilă a Sectorului 7, Bucureşti, înmormântat în Cimitirul Militar Ghencea din Bucureşti, deshumat în 1996, ultimele oseminte păstrându-se în osuarul cimitirului. (Va urma)

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: