Singurătatea dictatorului

Nicăieri în lume, dictatorii nu au fost şi nu sunt iubiţi. Să nu-şi închipuie cineva că mulţimile mor de fericire să trăiască sub pumnul de fier al tiraniei, fiindcă fiinţa umană a fost creată să fie liberă. Să nu-şi închipuie cineva că adulatorii şi aplaudacii, omagiatorii şi cei ce le cântă în strună se adună în jurul dictatorilor altfel decât din oportunism şi slugărnicie. Puterea dictatorilor constă, însă, în aureola creată de cultul personalităţii, de devotamentul servitorilor şi, atunci când puterea stăpânului dă semne de slăbiciune, cei ce şi-au vândut demnitatea şi libertatea sunt primii care încearcă să se salveze, iar dictatorii rămân singuri în faţa sorţii şi a istoriei. Lecţia aceasta ne-o oferă fiecare dictatură din antichitate până azi, dar leacul se vede că nu ajută.

Istoria recentă a României ne-a dat 3 (trei) dictatori notorii: mareşalul Ion Antonescu, Gheorghe Ghorghiu-Dej şi Nicolae Ceauşescu, primul şi ultimul încheindu-şi socotelile cu viaţa în faţa plutonului de execuţie, iar Gheorghiu-Dej, asasinat de Kremlin după o tehnică specială de iradiere folosită şi în cazul lui Palmiro Togliatti, secretar general al P.C. Italian. Istorii încă neclarificate.

Dictatorii au sentimentul puterii, îşi proiectează existenţa ca salvatori şi stăpâni ai popoarelor lor, dar nu se pot autoevalua corect, lipsindu-le simţul realităţii. Din această pricină, servitorii îi ţin departe de mulţimi, de durerile lumii, de adevăr şi realitatea înconjurătoare, manipulându-i cu mare uşurinţă, fiindcă cel dintâi manipulat într-o dictatură este dictatorul însuşi.

Cum şi-a menţinut puterea tiranică Nicolae Ceauşescu se ştie: prin manipularea că e salvatorul patriei şi ocrotitorul poporului, prin laude groteşti la adresa nemaivăzutelor sale capacităţi, competenţe, puteri şi merite (eroul între eroii neamului!), prin falsificarea groasă a statisticii cu măreţele realizări economice, cu nivelul bunăstării („Occidentul are Papă, noi avem papa”)… Deşi la liber găseai doar din când în când peşte oceanic, fraţii Petreuş şi takimuri… Se făcea mare caz de egalitate, dar tovarăşii nu răspundeau în faţa justiţiei, cu atât mai puţin în faţa poporului, ci a comandantului suprem. Lipseau drepturile politice de asociere, de a alege şi a fi ales în Marea Adunare Naţională şi consilii locale, iar PCR, partid unic, era singurul decident şi în probleme economice, şi sociale, şi justiţie. PCR îi punea pe liste electorale şi toţi erau aleşi cu 99,99% voturi. Aşa se explică supunerea oarbă… În plus, se crease ideea că PCR este elita cea mai cultivată, mai competentă, cea mai patriotică a României!

Puterea asupra propriului popor era menţinută prin frică şi prin ameninţarea cu pericole iminente: imperialismul ar aduce războiul atomic şi ar distruge planeta dacă nu i s-ar opune forţa cea mai înaintată de pe glob, comunismul; imperialiştii aduc inegalitatea socială, duşmanii din afară vor să ne înrobească şi să ne fure Ardealul şi bogăţiile, iar cine atacă partidul şi pe iubitul său conducător atacă România… Încă nu se inventaseră Soros, statul paralel şi multinaţionalele!

Un singur lucru diferă azi: partidele pot depune candidaţi, iar noi le putem da votul. Degeaba: din 2016, PSD a alcătuit o majoritate antidemocrată cu alte două partide-satelit şi, în ciuda Constituţiei, a legilor în vigoare, a tratatelor cu UE şi NATO, a trecut la un sistem dictatorial de guvernare, căci şi guvern, şi parlament execută fără crâcnire toate comenzile, ordinele, dispoziţiile unui singur om, Liviu Dragnea, preşedintele partidului. El singur face totul, el numeşte şi demite guverne, iar vinovaţi sunt alţii, membrii de partid trădători, funcţionarii neloiali, duşmanii invizibili din ţară şi din afară care nu-l lasă să-şi servească poporul.

Dacă luăm de bune cele perorate de la înalta tribună a PSD, partidul de guvernământ nu mai are nimic cu social-democraţia, iar ultimul discurs al liderului suprem ne-a arătat un partid xenofob, revanşard, antidemocratic, cu accente fascistoide, ceauşist până la ultima virgulă, antieuropean, un partid condus discreţionar de umorile lui Liviu Dragnea. Iată că la 29 ani de la revoluţie România s-a întors de unde a plecat.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!