Soluţia finală

Din 2016 încoace, politicienii majorităţii de guvernământ sunt în căutarea unei soluţii finale în conflictul lor cu Opoziţia, cu ameninţarea străzii, a diasporei şi cu justiţia, apoi şi cu MCV, şi cu Rezoluţia PE, iar această soluţie n-a putut fi aplicată fiindcă nu coincide cu dorinţa celei mai mari părţi a cetăţenilor şi nici cu legile în vigoare. Poporenii, sătui de atâta bătălie oarbă cu justiţia, au şi ei o variantă a soluţiei finale, alta decât a PSD.

Imediat după instalarea la Palatul Victoria s-a considerat că soluţia finală este OUG 13, prin care o serie de lideri ar fi scăpat de dosare penale, ar fi îngenuncheat astfel justiţia şi guvernarea ar fi decurs fără a mai ţine cont de legi, de corupţie şi hoţie, într-o devălmăşie totală a oamenilor cinstiţi şi onorabili cu delincvenţii. S-a dorit atunci, se doreşte şi acum, ca societatea să nu mai poată controla şi sancţiona corupţia atotcuprinzătoare, afacerile necinstite cu statul şi jecmănirea bugetelor publice, iar actuala majoritate să se eternizeze la guvernare.

Această soluţie finală, însă, a intrat în conflict cu tratatele de aderare la UE şi cu aliaţii noştri, cu toţii apărători ai statului de drept, ai domniei legii, de aceea pentru prima dată puterea politică a considerat că locul României nu mai este în UE şi s-a pronunţat cuvântul Roexit. Iniţiativa ieşirii din UE a apărut ca o consecinţă firească a lipsei unor programe economice şi sociale serioase, a lipsei interesului pentru reformarea justiţiei în favoarea tuturor cetăţenilor. S-a adăugat şi presingul uriaş determinat de exodul forţei de muncă spre ţările dezvoltate ale UE şi de depopularea României, aflată într-o stare critică. De aici recrudescenţa suveranismului şi a naţionalismelor.

Pentru că primele două guverne nu şi-au asumat această evoluţie spre politizarea completă a justiţiei şi revenirea la un regim discreţionar au fost demise, stârnind oprobriul cetăţenilor şi stupoarea mediilor internaţionale, dar căutările pentru soluţia finală au devenit şi mai asidue. Simţind pericolul, diaspora şi partea conştientă a societăţii româneşti au declanşat proteste pe 10 august, iar puterea le-a dat o lecţie descurajatoare: gaze, tunuri cu apă şi, ce e foarte grav, maltratarea oamenilor paşnici, cu mâinile sus, a bătrânilor şi a copiilor. A fost semnalul că nu e de glumă cu voinţa spre autarhie, spre un regim de mână forte a actualei puteri politice.

Ba chiar au descoperit o ideologie numai bună pentru soluţia finală, permiţându-le şi o oarecare legitimare publică: iliberalismul, fondat din aceleaşi motive de premierul Ungariei, Viktor Orban, cu patru ani în urmă şi, culmea!, tot în România. Pe scurt, semnificaţia iliberalismului este că, odată alegerile câştigate, majoritatea are dreptul să facă ce vrea la guvernare, fără a ţine cont de Opoziţie şi populaţie, de legi şi cutume. Or asta nu mai înseamnă democraţie, ci abuz de putere, nicidecum aristocraţie, cum pretind oficialii maghiari şi polonezi. Ai noştri nu au curajul, însă, să vorbească de aristocraţie, din pricina apartenenţei formale la social-democraţie.

Aşadar, nici la stânga, nici la dreapta PSD n-a găsit înţelegere pentru ca statul de drept să facă abstracţie de faptele de corupţie ale marilor şi bogaţilor lideri luaţi în vizor de DNA şi atunci nu le-a mai rămas decât o altă ordonanţă de urgenţă. Riscurile însă sunt la fel de mari: majoritate ca s-o impună nu prea mai este, responsabilitatea e una copleşitoare, iar ministrul de justiţie şi prim-ministrul au devenit ceva mai precauţi. Simt ameninţarea pierderii libertăţii după pierderea guvernării.

Soluţia finală a actualei majorităţi are deja efecte, unele de competenţa CSAT şi a Parlamentului României: 1. dimensiunile fenomenului de părăsire a patriei au devenit critice, depăşind un sfert din populaţia înregistrată în scripte, iar şanse ca imigraţia să scadă nu se întrevăd; 2. Banatul şi Transilvania dau semne că se unesc într-o construcţie politic-administrativă proprie, pentru a evita inactivitatea unui guvern incompetent, că tot am sărbătorit noi cu fast Centenarul Unirii la Arcul de Triumf şi la Alba Iulia. Nu cumva soluţia finală este şi fatală democraţiei?

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!