Un punct de vedere

Datoria noastră faţă de Centenar

Motto: „Sponte sua”

 (lat. „Din propria pornire”)

Îmi spusesem, la fel ca alţii, că atât Centenarul, cât şi sărbătorile de iarnă, trebuie să le întâmpinăm în linişte şi împăcare, să lăsăm la o parte certurile şi acuzele, să fim mai buni şi mai înţelepţi că, deşi n-am legat ţara în chingile autostrăzilor, n-am făcut spitale (cum zic cei care n-au nevoie de ele) pentru o societate bolnavă de ură, şi nici şcoli nu avem la standardele celor care şi-au luat diplomele şi doctoratele, numai cei foarte pretenţioşi şi cei plătiţi pentru a căuta nod în papură nu au, la 100 de ani de la Marea Unire, niciun motiv de satisfacţie. Trec peste toate care ar trebui să fie şi nu sunt şi zic să mă audă şi alţii că cea mai importantă realizare a românilor, în această sută de ani trecută de la 1918, este că suntem încă pe hartă, nu întregi, dar suntem acolo unde ne-au lăsat cei aproape 800.000 de morţi din România Mică, la care trebuie să adăugăm morţii din Basarabia, din Bucovina şi din Ardeal. Este acum o practică, izvorâtă dintr-o politică păguboasă de a da vina, – pentru salvarea propriei credinţe, atâta cât mai este ea – pe altul, pe situaţii istorice şi împrejurări grave la care românii au fost mai mult spectatori. Vă amintiţi că în timpul regimului Dej neîmplinirile noastre erau aruncate asupra regimului burghezo-moşieresc? Acum, tot ce avem, până şi lenea ancestrală, este aruncat asupra regimului comunist. Şi pierderea Basarabiei, Bucovinei (partea de nord) şi a Ţinutului Herţa? Se vorbeşte tot mai des despre Unirea Basarabiei cu România, dar Basarabia actuală este o altă realitate geografică faţă de cea din 1940. Politic, nu se poate întrezări acum un orizont de timp în care s-ar putea face unirea cu ce ar rămâne din Republica Moldova. Dar ar trebui să avem în vedere (am mai spus-o şi altora, grăbiţi la unire!) că în Republica Moldova se vorbeşte tot mai mult şi mai bine româneşte! Este o altă realizare din ultimii 30 de ani şi nu trebuie să uităm că „Patria mea este limba română”, acolo unde se vorbeşte româneşte. Cusurgiii cu diplome îţi vor pune imediat ştampila: peste jumătate din ţară are privata în fundul grădinii, adică, după ei, eşti un nimeni. Să le spunem că, în 1918, cel puţin 95% din cei care au făcut Unirea aveau privata în decor. Sigur, nu trebuie să rămânem cu pantalonii căzuţi prin fundul grădinii, dar marile acte istorice nu depind de locul unde-ţi faci nevoile. Cine sunt cei mai critici şi mai nemulţumiţi de nerealizările Centenarului? De regulă, sunt cei care n-au făcut nimic palpabil pentru ca România să arate cum ar dori ei. Sunt cei care nu ştiu să încrucişeze două beţe, cei care cred că li se cuvine tot şi de toate numai pentru că există. Vreţi să arate ţara altfel? Puneţi mâna pe treabă, produceţi ceva cu braţele ori cu mintea, şi ţara are să arate „ca afară”.

O samă de cârcotaşi, de critici severi şi-au îndreptat frustrările către Catedrala Neamului. Aceştia seamănă cu cei care vroiau să dărâme Casa Poporului, pe care eu i-am numit chirpicari. Cât priveşte Catedrala, să fim bine înţeleşi. Este o zidire şi, care orice zidire, cere o jertfă, nu pe Ana de la Mănăstirea Argeşului, este jertfa românilor, fiindcă n-am făcut-o când se făceau asemenea zidiri. Am zis şi repet: În secolele XI-XV, Franţa a construit 800 de biserici şi catedrale, la unele lucrează şi astăzi. Sunt în Franţa mişcări şi cerinţe de toate felurile, dar n-am auzit pe nimeni c-ar vrea să dărâme, de exemplu, Notre Dame, ca să facă un mall. Zidirea noastră este pentru cei care au nevoie de ea! Cei mulţi, chiar dacă nu ne convine, nu pot fi ignoraţi. În legătură cu Catedrala noastră, cu Sfântul Andrei, mi-am amintit acum, când scriu, de două întâmplări cu tâlcul lor: În timpul regimului comunist ateu, mi s-a întâmplat să ascult, la o şedinţă, pe un activist destul de destupat la minte ca să facă o deosebire între poziţia partidului faţă de religie şi poziţia statului. Din poziţia statului, nu te poţi stropşi la o babă, zicea el, că merge la biserică. Las-o dom’le în credinţa ei! A doua întâmplare s-a petrecut la Timişoara, prin 1984-1985, când, împreună cu profesorul Măgureanu de la Liceul Militar, am fost chemaţi la o reuniune ştiinţifică, de instruire. În orele libere am mers prin oraş şi am rămas impresionaţi de Catedrala oraşului de pe Bega, cu cei 86 de metri înălţime, unde am pus câte o lumânare pentru morţii noştri. De ce acolo? Pentru că nu este alt loc (nici bibliotecă, nici club, nici bar, nici oricare instituţie) unde să-ţi pomeneşti morţii. Ba chiar îmi permit să vă spun că, atunci când vă pomeniţi morţii, puneţi o lumânare pentru toţi morţii noştri, că aşa vă solidarizaţi cu ţara şi pământul ei. Faţă de marile probleme care frământă lumea, noi „facem pe pământul nostru muşuroaie de furnici”, încă nu ne gâtuim, dar nici mult nu mai este, uitând ce pericole ne pândesc şi ce ne pregătesc cei interesaţi în disoluţia României. Până nu încetează războiul româno-român, nu putem face pasul înainte; toţi vor acest înainte, dar îl aşteaptă de la altul, să facă ce nu s-a făcut de atâta amar de vreme. Să fie dezbinarea marca conştiinţei româneşti? Să nu vedem adevăratul duşman? Câteodată ne supărăm pe Ungaria lui Viktor Orban sau pe Rusia lui Putin, vedem pericolul, dar se pare că-l ignorăm, că n-a ajuns încă mucul la deget, vom vedea ce facem atunci când e prea târziu. Avem în faţă tragedia din 1940. Dar nu ne impresionează, pare că n-am învăţat nimic din lecţiile dure ale istoriei. Prea uşor le-am dat drept unora să vorbească în numele poporului, fără să ne dăm seama că cei care ne conduc nu ne merită, şefii noştri au uitat de îndemnul şi cerinţa supremă: Ţineţi cu poporul, nu rătăciţi!

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: