S-a întâlnit scârba cu obida

 De Centenar, destui cetăţeni ai naţiunii noastre au trăit, ca şi mine, sentimente contradictorii: defilarea trupelor şi a tehnicii de război ne-a reamintit că România e membră NATO şi e conştientă că trebuie să fie pregătită în orice moment să-şi apere integritatea teritorială, poporul şi independenţa, după principiul verificat „Pe aici nu se trece!”. Parada tehnicii de luptă şi marşul „Treceţi, batalioane române, Carpaţii!”, din păcate, au fost singurele aspecte înălţătoare, de aceea entuziasmul popular nu a putut fi trezit nici de aburii clasicei fasole cu ciolan, nici de prezenţa primilor oameni de stat în raglane negre de gală, nici de vocile stridente ale speakerilor.

De unde entuziasm dacă de doi ani partidul de la putere a legat guvernarea de gard şi şi-a căutat de lucru ascuţind săbiile împotriva unor duşmani odioşi precum statul paralel, Soros, binomul Merkel – Iohannis, România – colonie… În acelaşi timp arunca ocheade lui Putin, Erdogan şi lui Viktor Orban. În plus, rând pe rând, au fost puse la pământ integrarea în UE, relaţiile cu partenerii externi, Justiţia, autostrăzile, Educaţia, Sănătatea… Aşa că era normal să se lase peste ţară o scârbă imensă şi fără leac.

Iar viitorul sună cum nu se poate mai sumbru: după datele oficiale, în aceşti doi ani România a mai pierdut cel puţin o jumătate de milion de cetăţeni care au luat drumul pribegiei în Europa civilizată. Ceea ce, pe lângă scârba neputinţei politice, aduce după sine obida, ciuda, invidia că alţii, inclusiv tovarăşa de coadă, Bulgaria, pot face ceva pentru semenii lor, iar statul român a intrat pe mâna unor politicieni corupţi şi a unor guvernanţi plini de sine, egoişti, inconştienţi, incapabili şi incompetenţi, lipsiţi de dragoste de ţară şi chef de lucru. Ceea ce miroase mai degrabă a doliu naţional, nicidecum a bucurie de Centenar.

O menţiune specială pentru istorici, etnologi, etnografi şi formaţiuni folclorice: noroc de ei, că altfel atmosfera de doliu devenea sufocantă pentru ultima zvâcnire a Secolului I de România. Da, e adevărat, aveam şi ce sărbători. Da, mai avem o ţară cu mulţi eroi care şi-au pus oasele, tenacitatea şi inteligenţa temelie unei construcţii naţionale, să sperăm, durabile. Da, a mai fost şi norocul că i-am avut pe regina Maria, pe regele Ferdinand, pe Brătieni, pe intelectualii ardeleni şi bucovineni şi pe… preşedintele american Woodrow Wilson.

Dar n-am înţeles de ce poporenii trebuie să-i omagieze de Centenar pe politicienii care li s-au aşezat cu de la ei putere în frunte, la locul de cinste şi onoare? Care cinste? Care onoare? Pe mâna cui a ajuns astăzi România Mare (Dodoloaţă)? Cum să nu te ajungă din urmă scârba şi obida? Cred că fără picior de politician al puterii mereu feseniste de trei decenii, România ar fi astăzi alături de Franţa şi Germania, iar ideea prezidenţială a trilateralei Germania – Franţa – România, idee despre care niciun politruc nu bleşteşte, îmi trezeşte speranţa. Puterea actuală rămâne, însă, să mai aştepte mult la poarta celeilalte trilaterale, aceea de la Visegrád, cu Ungaria lui Viktor Orban.

Aşadar politicienii ne-au stricat spectacolul, care trebuia să aparţină poporenilor de toate vârstele, gradele, treptele şi etniile. A lor era sărbătoarea, fiindcă ei sunt sarea pământului. Ei îi ţin în cârcă pe politruci şi diriguitori. Cu tot cu cei corupţi, incapabili şi incompetenţi.

M-aş fi aşteptat la un bilanţ, în cinstea Centenarului, al celor doi ani de guvernare pesedistă. Dar n-au avut cu ce se lăuda. Singurele lor „succese” sunt demiterea procurorului-şef al DNA, Laura-Codruţa Kovesi, demiterea prim-miniştrilor Grindeanu şi Tudose, deci a două guverne, şi alte demiteri, înflorirea corupţiei, dar amânarea condamnării liderilor corupţi, favorizarea infractorilor şi a condamnaţilor penali, paşi importanţi în sugrumarea independenţei Justiţiei, încălcarea rezoluţiei Parlamentului European şi a MCV-ului.

Simţind slăbiciunile actualei puteri politice, nu se putea ca Ungaria lui Viktor Orban, împreună cu UDMR, să nu dea o mână de ajutor, sărind din nou pârleazul cu autonomia Harcov în mână! Politică de scârbă şi obidă.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: