Buchiseli Dilemă: s ori z?

Dacă ar funcţiona (numai) după reguli general valabile pentru fiecare compartiment al său, ortografia românească ar da mai puţine bătăi de cap şi ar mobiliza mai uşoare eforturi de asimilare celor ce se încăpăţânează… frumos să atingă niveluri superioare de corectitudine. În realitate, există şi norme cu aplicabilitate largă şi clară, dar se aplică adesea, fiind decisive pentru opţiunile academice, şi criterii străine de o anume logică, determinate, mai degrabă, de „capriciile” uzului majoritar, în special al promotorilor limbii literare / standard.

O dilemă pe care sunt frecvent chemaţi s-o dezlege cei ce-şi aştern gândurile pe hârtie sau prin diverse tastaturi cu efecte electronice şi pe care ar dori-o reglementată simplu şi ferm este cea legată de alegerea între s şi z înainte ori după anumite consoane. Oprindu-ne la cea de a doua situaţie („după”), să trecem în revistă, mai întâi, cazurile în care DOOM2 statuează câteva reguli particulare (şi ele fiind rezultate ale deciziei în virtutea uzului tradiţional) pentru scrierea cu s sau cu z înaintea lui l, m, n. Astfel, prefixul dezse cere scris ca atare în verbe precum a dezlega, a dezmembra, a dezminţi, a deznădăjdui, a deznoda (şi, desigur, şi în derivatele postverbale respective, precum şi în deznodământ). Pe de altă parte, este preferat sm în marasm, pleonasm, sarcasm, inclusiv în sufixul ism (din idealism, simbolism, zoomorfism etc.) şi în neologisme de genul fantasmă, prismă (şi derivatele fantasmagorie, prismatic).

 O regulă cu o motivare logică este cea care impune „păstrarea consoanei finale a rădăcinii în cuvintele analizabile formate cu sufixul nic: casnic, josnic (de la casă, jos), dar groaznic, obraznic, paznic (de la groază, obraz, pază)”.

De aici, după menţionatele situaţii în care s-ar părea să funcţioneze o oarece logică, se trece la un domeniu ce ar putea fi numit al arbitrariului, dicţionarul „legiferând”, pur şi simplu: „celelalte cuvinte se scriu, unele cu s (slab, desluşi, sminti, smântână, snoavă, trosni), altele cu z (zloată, izlaz, zmeu, izmă, caznă, gleznă).” Aşadar, iarăşi devine valabil mai vechiul îndemn al rubricii: alegeţi Dicţionarul! Mai ales că exemplificările de mai sus nu epuizează lista cuvintelor cu pricina.

 Aspiraţia către reguli clare (cu cât mai puţine excepţii) este firească pentru fiecare dintre noi. Ea îi determină, uneori, pe cei ce patronează site-uri paralingvistice să simplifice analiza şi realitatea vizată, formulând enunţuri cu valoare generalizatoare, de normă (simplificată!). „În limba română – se afirmă, de pildă – regula este să se pronunţe s (subliniere în textul citat) în următoarele situaţii: înainte de l, m, ncăsnicie, (a) trăsni, (a) desluşi, (a) sminti, (a) trosni etc.”. Să adăugăm, în context, că nu pronunţarea pune probleme (fiind greu de … desluşit pentru o ureche obişnuită dacă s-a auzit s ori z), ci scrierea.

În spaţiul publicisticii (pe hârtie sau electronice), necunoaşterea opţiunilor academice în domeniul la care ne-am referit se etalează frecvent. Iată câteva mostre: „N-ar fi de mirare ca, la un moment dat, să ne pleznească nişte informaţii care…” (evz.ro, 14 august 2018); „sub picioarele lui trozneau gunoaiele” (jurnalişti.ro, 20 iunie 2018); „a cerceta teme cu totul trăznite (România literară nr. 18, 2018, p.11); „Cum să te protejezi de trăznete” (vremea.ido.ro, 20 iulie 2018); „n-o să-l trăznească să spună adevărul” (kmkz.ro, 17 februarie 2018 – pe forum). Se înţelege, în toate citatele, era necesară scrierea cu s.

I.NEDELEA

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: