Donaţie de carte în cinstea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918

Din tinereţe mi-a plăcut să primesc şi să dăruiesc cărţi, dar şi de citit… Am tot strâns în biblioteca mea personală, din copilărie şi până acum, poate 1000 de cărţi, mai mult sau mai puţin. Şi, la un recent „inventar”, am ales 100 de cărţi pentru copii şi tineret cu scopul precis de a le dona Bibliotecii Grupului Şcolar „Nicolae Nanu” Broşteni. 100 de cărţi în cinstea celor 100 de ani câţi au trecut de la cel mai mare eveniment naţional: Unirea tuturor provinciilor româneşti într-un singur trup, o singură ţară, o singură suflare.

Nu se mai citeşte azi aşa ca în vremurile bune ale copilăriei şi tinereţii mele, când mă delectam de fiecare dată când citeam o carte… Am „călătorit şi m-am plimbat” pe toate meridianele lumii, în epoci diferite, şi mi-am făcut mii de prieteni din paginile cărţilor pe care le-am lecturat. Cuvântul scris e apă vie şi cine-l bea i se deschide mintea, i se dezgheaţă sufletul şi inima. Vă spun: eu unul, pe lângă călătoriile imaginare în spaţiu şi în timp, am avut multe de învăţat şi mi-am format un vocabular vast. Nu am ştiut asta până prin anii 1969-1970, când eram elev la şcoala de maiştri forestieri din Câmpulung Moldovenesc. Aveam mai mare succes la fetele de la tehnică silvică decât unii colegi mai arătoşi… „De ce”, mi-a spus o vrânceancă: „Că am un vocabular mai bine dezvoltat şi mă îmbrac cu gust…”. Am observat şi eu că din sutele de muncitori forestieri de la Sectorul Forestier Barnar, cei care vorbeau mai frumos şi îşi alegeau cu grijă cuvintele erau tocmai aceia care în timpul liber citeau câte o carte din biblioteca volantă de la cabană. Şi la cei doi băieţi ai mei am observat acelaşi lucru: Petrică, Dumnezeu să-l ierte, care a citit mult din şcoală, vorbea mai cursiv şi elevat, pe când mezinul Ionuţ, dacă a citit zece cărţi, se exprimă mai anevoie.

Ceea ce fac eu acum e o pledoarie pentru carte şi lectură, pentru că citirea e mama învăţăturii; ea şlefuieşte şi modelează tot ce ţine de suflet şi spirit.

Am mai donat câte un volum „din scrierile mele” Bibliotecii Şcolii din Broşteni, dar şi la Biblioteca Bucovinei „I.G. Sbiera” din Suceava, despre care am auzit numai lucruri bune şi frumoase. Satisfacţia mare ar fi dacă volumele donate de mine vor fi citite măcar în parte.

Pentru marele eveniment de la 1 Decembrie 2018, mi-am propus trei obiective: pe primul, donarea de carte, deja l-am îndeplinit. Pe celelalte două sper să le realizez cu ajutorul Bunului Dumnezeu.

ION GAVRIL,

 Broşteni 

Print Friendly, PDF & Email

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!