Presăraţi pe-ale lor morminte

A fost o zi de mare sărbătoare pentru localnicii din Vadu Moldovei şi nu numai, miercuri, 21 noiembrie a.c., prin faptul că s-au adunat laolaltă tineri şi bătrâni, elevi şi bunici, în curtea bisericii din centrul comunei, pentru a aduce un omagiu pios celor care au fost eroi pe câmpul de bătălie, sunt eroi prin destinul ce i l-au oferit ţării şi vor fi eroi mereu, căci istoria nu îi va uita.

Cu ani şi ani în urmă, în Vadu Moldovei (Bărăşti – Ciumuleşti), a fost un învăţător cu dragoste de neam, de glie, de port popular, pe numele său Gh. Jitaru. Dl învăţător Jitaru nu numai că a dat ţării elevi foarte bine pregătiţi, dumnealui s-a luptat cu vremurile, cu sărăcia ţăranilor, cu prejudecăţile, pentru a-şi ridica sătucul. A înălţat o şcoală, cu mari sacrificii, a pus bazele unei biblioteci comunale, s-a ocupat de activitatea culturală a satului. Şcoala nu mai există (şcoala veche), elevii s-au împrăştiat prin lume. Un lucru ne aminteşte însă mereu şi mereu că acolo, la Vadu Moldovei, a fost un brav învăţător, şi anume troiţa din curtea bisericii, troiţă ridicată cu bani strânşi de pe la oamenii din sat (suma de 3533 lei) şi lucrată de meşterul Popa V. din satul Dumbrăviţa. Învăţătorul Gh. Jitaru şi-a dorit să ridice o troiţă în cinstea eroilor satului, eroii comunei Vadu Moldovei, eroi din Primul Război Mondial (1916 – 1918).

Această troiţă îşi are istoria proprie. Pe când eram eu elevă, ea se găsea lângă Şcoala Veche, iar acolo elevii depuneau coroane de flori, femeile bătrâne care au pierdut pe cineva în război aprindeau lumânări ori aduceau coşuri cu pască şi ouă roşii pe care le împărţeau elevilor care cântau cu glasuri de clopoţel „Presăraţi pe-a lor morminte/ Ale laurilor flori,/ Spre a fi mai dulce somnul/ Fericiţilor eroi”.

După cum spuneam, astăzi, troiţa se află în curtea bisericii, dar până mai ieri parcă se uita supărată la noi, ori cu dojană blândă că de lemnu-i, bătrân şi el, nu mai era prinsă o plăcuţă cu numele celor care şi-au vărsat sângele pentru această ţărişoară cu o istorie atât de încercată. Cea care a înţeles acest lucru, cea care a făcut demersurile necesare pentru ca o plăcuţă comemorativă să ne facă să nu uităm de eroii noştri, iar pe ei, pe eroi, să-şi doarmă liniştiţi somnul, este dna prof. Virginia Bîrleanu, care, la vârsta de 80 de ani, are inima tânără, are inima mare şi plină, mintea ascuţită şi creativă sub basmaua conştiinţei. Dna prof. Virginia Bîrleanu şi-a iubit mereu satul, a iubit copiii satului, a iubit şcoala şi istoria locului. A trăit pentru şcoală. Nu este simplu să pui o placă comemorativă. Acest lucru presupune mult studiu, multe căutări în documentele vechi, descoperirea numelor şi a poveştii celor care au fost într-un război şi au luptat pentru ideea de unitate. Nu numai că dna prof. Virginia Bîrleanu s-a ocupat de partea documentară, ci a suportat toate cheltuielile care au survenit pe parcurs, pentru ca eroii să nu fie daţi uitării, iar obrazul nostru de cetăţeni liberi să fie curat; dumneaei a făcut panacidă pentru aceşti foşti locuitori ai comunei, astăzi sărbătoriţi ca eroi, ca şi pentru o rudă dragă care şi-a dezvelit pieptul în faţa gloanţelor inamice. I-a fost alături dna înv. Maria Huber, pensionată şi dumneaei.

Astfel, miercuri, 21 noiembrie a.c., pentru eroii comunei Vadu Moldovei s-a ţinut o slujbă de pomenire, pr. Mircea Martiniuc emoţionând prin cuvântul său adânc. Coliva din grâu (din pământ ne naştem şi-n pământ ne întoarcem) făcută de maicile de la Mănăstirea Cămârzani a fost o adevărată operă de artă: în locul crucii din zahăr am putut vedea o troiţă minunată, care a fost admirată de cei prezenţi la această acţiune deosebit de emoţionantă. Dna prof. Virginia Bîrleanu a amintit în cuvântul său de Vasile Niculescu, pilotul Marii Uniri, de învăţătorii numiţi „leii lui Haret”, care au condus plutoanele de soldaţi, formate din ţărani dornici să lupte pentru independenţa ţării, despre înv. Ştirbu, rănit la Oituz, despre înv. Ion Hudiţă, dar şi despre oamenii simpli care au mers pe jos până la Alba Iulia ca să fie martori marelui eveniment istoric la care au pus umărul. Nu mai puţin de 12 învăţători din judeţul Baia au luptat vitejeşte în fruntea plutoanelor, fiind răniţi sau chiar ucişi pentru pământul moştenit de la strămoşi. Şi acest lucru s-a întâmplat pe teritoriul întregii ţări; învăţătorii erau învăţători cu adevărat. Despre dorul de libertate al românilor a vorbit şi dl Dumitru Davidel, cel care a depus o coroană de flori din partea Cultului Eroilor Suceava. Calde mulţumiri se cuvin dlui Dumitru Davidel pentru faptul că sprijină astfel de manifestări. Tot dumnealui a făcut posibilă prezenţa la Vadu Moldovei a unor elevi de la Şcoala de Subofiţeri Jandarmi „Petru Rareş” din Fălticeni, care, împreună cu comandantul lor, cpt. Ghiorghiţă Monoranu, au făcut ca acţiunea de comemorare a eroilor din Vadu Moldovei să capete un aer şi mai solemn. Trebuie să amintim şi grupul de elevi de la Şcoala Gimnazială din Vadu Moldovei, elevi care au făcut să răsune cântecele patriotice până sus, în Raiul unde eroii ştiu că nu şi-au vărsat sângele în zadar şi că viaţa lor a atârnat în balanţa istoriei.

Eroi au fost, eroi sunt încă. Pământul e plin de morminte comune, de cruci anonime, de mame care zadarnic şi-au aşteptat feciorii în pragul casei, de văduve care au rămas să înfrunte foametea şi toate greutăţile, de orfani care nu şi-au mai întâlnit niciodată tatăl. Vorba cântecului: „Tăte bune îs pe lume,/ Numa tata nu mai vine!”. Glorie lor, glorie eroilor!

LENUŢA RUSU,

Fălticeni

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: