Politicieni în delir

După un anumit număr de ani, pentru unii mai mare, pentru alţii mai mic, destui politicieni importanţi îşi pierd controlul asupra propriei fiinţe, ajungând în faza delirium tremens. Nu este vorba de forma ordinară a acestui sindrom acut şi grav ca urmare a încetării bruşte a consumului de alcool sau de droguri la narcomani, ci de beţia puterii, mai ales politice. Delirium tremens se înrudeşte cu schizofrenia şi paranoia. Care sunt simptomele? Grandomania şi megalomania, sentimentul exagerat al capacităţilor proprii, mania persecuţiei, convingerea că e înşelat de parteneri, că toţi ceilalţi sunt proşti, incapabili, nedemni de prietenia sa, iar ideea că tot ce se întâmplă în jur, în politică, în ţară are legătură cu el generează un comportament politic paranoic.

Pentru ilustrare nu vom apela la cazuri celebre din lumea largă, ci la cele autohtone: Nicolae Ceauşescu era convins că fără el România n-ar fi ajuns pe culmile dezvoltării multilaterale, deoarece toţi sfetnicii, tovarăşii, toate instituţiile statului îi repetau zilnic cât de bine o duc românii sub înţeleapta sa conducere, cât de competitivă este economia ţării, câte tone de oţel şi fontă aveam noi pe cap de locuitor, cum a ajuns agricultura noastră campioană absolută a recoltelor pe întreg grobul pământesc, cum mai aveam noi puţin şi îi întreceam pe capitalişti şi imperialişti la nivelul de civilizaţie şi trai… Şi asta în timp ce majoritatea cetăţenilor era „pe culmile disperării” din pricina frigului din case şi a foamei.

Se credea „cel mai iubit dintre pământeni”, ba chiar adulat de 20 de milioane, luând de bune omagiile, aplauzele şi uralele aproape mistice ale activiştilor; şi e de înţeles, fiindcă nimic nu se întâmpla fără voinţa şi ştiinţa sa. De aceea la anunţul că el însuşi ne va da cu atâta dărnicie 100 de lei în plus la salariu se aştepta la urale şi adâncă recunoştinţă, nu la „Ole, Ole, Ceauşescu nu mai e!”, nici la supranume ca Odiosul, Nicolae, el tătucul, erou între eroii neamului, al cărui tablou era aşezat între Decebal şi Mihai Viteazul… Ei, bine, nu s-a trezit din delir nici în faţa plutonului de execuţie…

Se vede treaba că fenomenul isteric al politrucului intrat în delirium tremens ne dă din nou frisoane. Iată ce se vede la vârful politicii româneşti: avem stat de drept, avem cele trei puteri independente, Legislativă, Executivă şi Justiţie, dar parlamentarii votează la un semn cu degetul deloc discret al şefilor, bineînţeles, la ordinul tătucului; nici Executivul nu se mişcă până când liderul de partid nu dă tonul, tot el demite guverne, împarte posturile de prim-miniştri, miniştri ş.a.m.d., avem justiţie, cică independentă, dar ea nu are voie să se apropie de salvatorul neamului, cel ce nu poate fi judecat decât de completul de judecători care îi convine…

Înainte de 1989, personalitatea comandantului suprem era multiplicată la nivel local de primii secretari de judeţ, cei ce încarnau perfect titulatura de baron, continuată cu atâta aplomb şi azi, cei ce tăiau şi spânzurau în baronatele, în feudele lor fără să dea nimănui seamă. Justiţia nu se putea apropia de ei, căci funcţia de la partid se confunda cu aceea de stat şi statul era Ceauşescu sau baronul local. Iar sistemul funcţiona până la baza organizaţiei de masă PCR. Nu cred că se îndoieşte cineva că lucrurile s-au schimbat prea mult azi, când baronii locali sunt căpeteniile pe care se sprijină liderul maxim, sunt oamenii măriei sale, ca pe vremea voievozilor.

Toţi spun că doresc o justiţie independentă şi un proces legislativ corect, exact ca în ţările democraţiei funcţionale din Occident, numai că acolo n-a îndrăznit nimeni, de când e lumea şi pământul, să modifice legislaţia în favoarea sa, ca să scape nu ştiu cine de puşcărie, că şi-ar pierde onoarea şi demnitatea, ajungând în afara societăţii. Deşi sunt legi foarte clare asupra felului cum se împart bugetele, totul se întâmplă numai şi numai după poftele şi interesele de partid, şi nu ale întregului partid, ci doar ale marelui mahăr, poporul fiind scos din ecuaţie.

Nu cumva democraţia a ajuns simplă cârpă de şters picioarele şi e nevoie de resetarea întregului sistem?

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: