Clubul de Storytelling al Casei Corpului Didactic “George Tofan” Suceava

Despre cărţi, lectură şi poveşti de succes

Clubul de Storytelling al Casei Corpului Didactic „George Tofan” Suceava, aflat în cel de-al doilea an de existenţă, şi-a propus să folosească şi să dezvolte „arta povestirii” ca metodă pentru ca personalul didactic şi elevii noştri din judeţ să poată traversa barierele profesionale sau cele legate de vârstă, de preocupări, pentru a trezi şi personaliza relaţiile dintre aceste categorii.

Am considerat că este o alternativă fericită de dezvoltare a abilităţilor de public speaking, de stăpânire corectă a tehnicii de conectare cu cei din jur folosind arta povestirii prin care vor reînvăţa să dea viaţă ideilor abstracte, să convingă şi să comunice cu încredere, să construiască poveşti, pentru că ele (este dovedit) sunt cel mai bun vehicul pentru transmiterea ideilor şi pentru câştigarea încrederii comunităţii în care activăm.

Suntem siguri că putem veni în întâmpinarea personalului didactic ce doreşte să stăpânească arta povestirii ca metodă de comunicare persuasivă cu rezultate excelente la clasă, pentru a putea să creeze o conexiune emoţională cu elevii, dar şi să înveţe să împărtăşească poveşti din experienţa lor şi, de ce nu, să le dăm VOCE povestitorilor din ei!

În acest an şcolar, 2018 – 2019, am avut primele două întâlniri remarcabile în cadrul Clubului de Storytelling al Casei Corpului Didactic „George Tofan” Suceava, realizate în baza parteneriatului cu Liceul Teoretic „Ion Luca” Vatra Dornei şi clubul lor de lectură, „Discuţii libere despre cărţi…”, coordonat de domnul profesor Mihai Cioată şi despre care a consemnat doamna profesor Jenica Romanică.

prof. DANIELA ARGATU,

coordonator al Clubului de Storytelling

11 octombrie 2018. Liceul Teoretic „Ion Luca” Vatra Dornei. Un început de toamnă prelungit, când frunze îngălbenite se mai rotesc în vânt, când un soare încă rebel ne mai încălzeşte sufletele, când dumitriţele înflorite se luptă cu brumele dimineţii, când toate la un loc ne îndeamnă la meditaţie, la experienţe noi, când paşii ni se mai îndreaptă spre cunoaşterea de sine, ne cercetează gândurile, aspiraţiile, încrederea şi capacitatea de a comunica şi interacţiona cu ceilalţi.

Obiceiurile nu se uită. Îţi intră în sânge, te acaparează, te invadează şi-ţi scornesc sentimentul năstruşnic de a urma aceeaşi cale bătătorită de o vreme, o cale a cuvintelor, a paginilor scrise, a cărţilor care-ţi stârnesc imaginaţia, a personajelor ce-şi creionează destine, şi, de ce să nu recunoaştem, a clipelor ce-ţi pot stârni insomnii neaşteptate.

Discuţiile libere despre cărţi, lunarele discuţii te prind ca într-o horă stârnită de iele inocente, te acaparează şi-n dezlănţuirea lor te învârtesc într-o lume de care nu te mai poţi desprinde. Şi atunci începe un iureş ameţitor de întrebări, de căutări şi descifrarea unor semnificaţii, de răvăşire a trăirilor şi interpretărilor. Şi ca un elev curios, care încă mai citeşte pe furiş în timpul orelor, detaşat de ce se întâmplă în jurul lui, începi o cavalcadă aventuroasă.

De această dată îl ai în faţa ta pe „Narcis şi Gură de Aur”, creaţi de Hermann Hesse. Şi atunci, lumina şi razele soarelui ce pătrund prin ferestrele Centrului de Documentare şi Informare îţi deschid o cale ce-ţi provoacă avalanşa de cuvinte antrenate în aprinse confruntări cu imbolduri adolescentine. Despre viaţă, despre aventura cunoaşterii, căutări, descoperiri şi maturizare, despre sentimentul devenirii şi formării, despre lume şi univers, despre tine şi ceilalţi. Despre prietenie şi iubire, despre familie şi abandonarea de sine, despre credinţă şi lipsa acesteia. Şi multe alte născociri ale firii omeneşti.

Şi de ce oare Hernann Hesse şi-a ales tocmai aceste două personaje şi să poarte cititorul prin narcisism şi religie? Oare aceasta să fie interpretarea primului contact cu titlul romanului? Sau interpretările să curgă, parcurgând conţinutul romanului, sau la final, atunci când ultima pagină îţi propune alte şi alte variante interpretabile despre zbuciumul sufletesc al omului în căutarea fericirii, a desăvârşirii spirituale, despre raţiune şi sentiment, despre omul religios şi artist. Despre decizii şi atitudini, despre artă şi pasiune, despre statornicie şi zvâcnirile impulsurilor primare, despre filosofie şi cugetare.

O carte a povestirii despre om, într-o antiteză surprinsă cu mare delicateţe de către romancier, între omul raţional, gânditorul Narcis şi drumeţul neliniştit, însetat de a cutreiera lumea, neostoitul Gură de Aur. De fapt, cei doi nu pot întruchipa oare un singur personaj, latura duală a omului într-o viaţă în care este şi raţional, logic, dar şi aventurier în acelaşi timp? Dornic de a explora, de a se descoperi, de a se cerceta, de a se forma şi medita supra existenţei. E viaţa însăşi, cu urcuşuri şi coborâşuri, cu decizii corecte sau, dimpotrivă, cu experienţe ce-şi lasă amprenta şi marchează comportamentul, atitudinea, viaţa.

O prietenie se leagă la mănăstirea Mariabronn. Două firi diferite. Narcis, tânărul, filosoful, gânditorul, raţionalul, protectorul, învăţătorul, şi Gură de Aur, cel adus de tatăl său pentru a studia, pentru a se forma şi cizela, dar şi pentru a uita de mama sa, care i-a abandonat, o ţigancă despre care se va aminti frecvent în roman, ca o voce a sângelui matern. Între cei doi se leagă o adâncă prietenie, care nu-l împiedică pe Gură de Aur să ia calea drumeţului neliniştit şi a confruntării cu un destin aventuros. Poveşti de dragoste fugitive, medii sociale diferite, sacrificii de moment, o crimă, ciuma şi o perioadă dramatică a morţii, descoperirea perfecţiunii creatoare şi întruchiparea în adevărate opere de artă în atelierul maestrului Niklaus, dar şi criza morală când se află la un pas de a fi spânzurat.

Salvarea îi este Narcis, cel ajuns abatele Ioan, la aceeaşi mănăstire pe care a părăsit-o de multă vreme. Continuă să sculpteze, ca şi cum ar dăltui în lemn frumuseţea sufletului omenesc. Nu-l abandonează dorul se a călători, dar îl descoperim la capătul vieţii alături de Narcis – prietenul, înţeleptul şi confesorul său în acelaşi timp.

Chiar dacă „Narcis şi Gură de Aur” pare la început greu de abordat, prin lipsa dialogului, dar captivantă prin atracţia povestirii, se dovedeşte a fi o carte deschisă despre viaţă şi moarte, despre minte şi suflet, despre credinţă şi tăgadă, despre formare în diferitele trepte ale vieţii, despre tinereţe şi maturitate, înţelepciune şi căutări lăuntrice, remarcate de adolescenţii aprigi cititori şi cunoscători de literatură. În acelaşi timp, cu iscusinţă, domnul profesor Mihai Cioată îi dirijează prin alambicatele iţe ale firului epic, încât discuţiile decurg lin, firesc, pe un ton liniştitor, presărând citate semnificative în ilustrarea unor situaţii, pe măsura implicării personajelor.

Martorii discreţi ai intervenţiilor, doamna Daniela Argatu, reprezentanta CCD Suceava, care a fost impresionată de modul în care s-a desfăşurat întâlnirea cu adolescenţii îndrăgostiţi de lectură, şi doamna documentarist Rodica Crăciun, gazdă primitoare, ca de fiecare dată.

5 noiembrie 2018. Şcoala Gimnazială „Miron Costin” Suceava. Forfotă mare. Se descarcă din maşină pachete de cărţi. Pe holul şcolii elevi, profesori, învăţători, invitaţi, cu toţii preocupaţi şi interesaţi de prezentarea unei cărţi, „În ospeţie la Ursuleţul Marmi”, în cadrul unui parteneriat, dar şi ca punct important al unei manifestări culturale de amploare – Zilele Casei Corpului Didactic „George Tofan” Suceava. Cu această ocazie se lansează un concept nou, „Cărţile terapeutice”, ca temă pentru workshopul bazat pe metoda terapiei narative, desfăşurat în cadrul Clubului de Storytelling, la care au participat reprezentanţi de seamă, preocupaţi de activităţile desfăşurate cu elevii pentru promovarea lecturii: prof. Elena Manuela David, director CCD Suceava, prof. Isabel Giorgiana Vintilă, ISJ Suceava, prof. Dumitru Moraru, directorul Şcolii Gimnaziale „Miron Costin”, precum şi coordonatorii evenimentului, prof. Daniela Argatu şi prof. Anna Ştefură.

O atmosferă primitoare pentru oaspeţii de la Liceul Teoretic „Ion Luca” din Vatra Dornei, domnul profesor Mihai Cioată şi documentarista Centrului de Documentare şi Informare, Rodica Crăciun, au pregătit în amănunt prezentarea cărţii cu povestirile terapeutice pentru copii şi părinţi, aşa cum afirmă autorii, psihologii Mircea şi Jana Grecu de la Centrul Internaţional de Prevenire şi Informare în domeniul adicţiilor, din Republica Moldova, precum şi a prof. Mihai Cioată, implicat în acest proiect, premiat, la diseminarea şi finalul proiectului, într-o festivitate derulată la Chişinău.

Clopoţelul vesteşte că pauza s-a terminat. Uşa sălii de clasă se deschide şi pătrunde copilăria cu entuziasmul ei. Fetiţe şi băieţi îmbrăcaţi în uniforme, ochi cercetători, iscoditori, curioşi, voioşi, binedispuşi, cu feţe luminoase a căror zâmbete revigorează pe cei prezenţi. Părinţi fericiţi pentru copiii lor, dascăli ce le recunosc elevilor isteţimea şi preocuparea timpurie pentru cuvântul scris.

Atmosferă electrizantă. Pionul principal, prof. Mihai Cioată, îi captează pe cei mici prin câteva întrebări ce sparg gheaţa şi graniţele dintre adulţi şi copii, elevii din clasa I şi a II-a, cei care descifrează tainele abecedarului şi care sunt deja iniţiaţi în arta cititului. Se împart cărţile şi cei mici le răsfoiesc cu pasiune, descoperă povestirile, sunt impresionaţi de desenele viu colorate şi apoi se antrenează în discuţii. Că le este drag să vină la şcoală, că le place să deseneze, că iubesc lectura şi că o să citească şi această carte, dedicată lor, că o să tragă învăţăminte şi o să fie cu luare aminte la ce li se întâmplă personajelor.

Paralel cu discuţiile aprinse despre carte şi lectură, dl prof. Mihai Cioată le povesteşte despre copiii care au citit cartea, mulţi, foarte mulţi din şcolile din ţinutul Dornelor, din Republica Moldova, Ucraina, Federaţia Rusă, prezentând secvenţe din întâlnirile cu aceştia, scurte filmuleţe cu interviuri, cu scenete după cele cinci povestiri, cu desene ale elevilor.

Într-o linişte surprinzătoare, elevii citesc pe rând una din povestiri, „În căutarea fericirii pierdute”. Comentează, simpatizează cu personajele, se entuziasmează. Radiază de bucuria celui care este ascultat şi apreciat. Sunt dornici să se implice, să demonstreze că sunt receptivi şi cu seriozitate ridică mâna şi la rândul lor pun întrebări, aşa încât timpul se scurge nemilos, pe nesimţite, şi clinchetul clopoţelului vesteşte că ora despărţirii se apropie. Rămân ca amintire zâmbetul lor, entuziasmul, curiozitatea cercetătorului şi fotografiile de grup. Iar „În ospeţie la ursuleţul Marmi” rămâne o lecţie despre prietenie, competiţie, fericire, limite, respect, curaj, devotament, caracter, voluntariat.

Aceiaşi ochi iscoditori, aceleaşi feţe luminoase lasă în urma lor o sală electrizată, copilăria însăşi pleacă la braţ cu o carte ce se lasă citită şi dăruită mai departe celor care se vor bucura de poveştile despre copilăria contemporană, cu beneficiile şi capcanele ei. Pufina, Marmi, Adrenalin şi toţi ceilalţi la un loc (personajele cărţii) se vor bucura când vor declanşa discuţiile libere despre cărţile citite.

Un rămas bun pentru cei pe care i-am cunoscut, o toamnă prelungită suceveană ne poartă paşii pe alei şi cu amintirile de reală înălţare spirituală, regăsim drumul spre matcă, Vatra Dornei.

A consemnat prof. JENICA ROMANICĂ

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: