Doamna nudului românesc

Fără îndoială, Zamfira Bîrzu este doamna nudului românesc contemporan, expoziţia de la Muzeul Bucovinei, curatoriată impecabil de dna. muzeograf Irina Ţibulcă, alături de directorul general Emil Ursu, cel ce patronează cu succes şi rafinament evenimentele memorabile în cetatea culturală a Sucevei, certifică existenţa unei picturi de o înaltă ţinută, cu o substanţă emoţională şi conceptuală aparte, o operă închegată stilistic.

Pictura Zamfirei Bîrzu este marcată de o flexibilitate a gestului pictural aşternut pe suprafaţă, pastă şi glasiuri fulminante, multitudinea de căutări plastice, toate relevând o natură de artistă profundă şi autentică. Vocile sinelui, ale vastităţii şi ale proximităţii devin o modalitate expresionistă (uneori simbolistă, post-impresionistă, alteori până în pragul abstracţiei), o descărcare a tensiunilor cu patimă, ardenţă, până la limita la care (sau dincolo de care) văzul începe să treacă, transfigurat, în viziune. În unele pânze se observă o timiditate, o reţinere, formele şi culorile vorbind despre un alt spaţiu, despre o lume ascunsă dincolo de suprafaţă. În altele, artista propune un improbabil vizual prin fluidizarea luminii în culoare, iar decuparea formelor are o cursivitate dansantă, graţie liniei ce susţine ansamblul. Zamfira Bîrzu introduce într-un ansamblul epurat de analogii perfecte câte un detaliu ce are uneori o valoare simbolică şi care restabileşte contactul dintre pictura intens interpretativă şi circuitul realităţii obiective. Astfel, nudurile devin receptacole ale unor judecăţi asupra realului, asupra existenţei.

Personalitatea artistică a Zamfirei Bîrzu se manifestă printr-o luciditate care stăpâneşte procesele dinamice, adesea aleatorii, în sensul stabilirii unui necesar echilibru între “ordine” şi “aventură”, între “stil şi strigăt”- ca să folosim o antinomie lansată de Michel Seuphor. Artista compune corpul personajelor sale, suspendate atemporal în mozaicul de culoare, din vaste forme aparent geometrizate, dar rezultate nu din dorinţa de a sparge tabuurile estetice, ci din cea de a reda nudul ca o esenţializare a aparenţei. O stare de plutire este indusă de ipostazele surprinderii, ipostaze ce pendulează între sfială şi cutezanţă.

Graţiile feminine se hrănesc cu propria voluptate, întreg universul exterior fiind în fapt proiecţia interiorului, decorativismul extern fiind pretextul pentru a sublinia particularitatea fiecărui personaj în parte.

Nudul Zamfirei Bîrzu comunică spaţiului ce-l înconjoară un aer vag familiar, prin care planează amintiri, scenarii neîmplinite, aşteptări, posibile iubiri. Substanţa lor este cea care conciliază absenţele, elimină ce e figurativ – inutil, folosind din elementele realului ceea ce le este propriu. Există un eros lipsit de ostentaţie, o senzualitate ferită de trivialism în nudurile Zamfirei, pornind de la cromatică până la textură şi materialitate, totul având în vedere contopirea subiectului cu fundalul. Acelaşi fundal nu este doar un suport, ci un ecran pe care este proiectată întreaga natură în flux continuu, natură ce potenţează personajul prin ape, dealuri, păduri, fiecare pliindu-se pe natura prezenţei feminine. Zeiţele arhetipuri, muze ale dansului, muzicii, ale lunii, ocrotitoare ale feminităţii, fertilităţii, ale amorului sau înţelepciunii, ale visării, asociate cu elemente vegetale, florale, într-un geometrism ce potenţează ritmul liniei, nudurile sunt metafore ale zborului şi ale pământului, prinse în lumea din mijlocul acestora. Nudul Zamfirei Birzu este corpul iubirii, corpul binelui şi al frumosului, într-un dans magic ori într-o clipă de repaos.

Cu o cromatică ce aminteşte de vitraliile medievale, prin alăturările asemenea unui mozaic postmodern, pictura Zamfirei Birzu pendulează între acum şi atunci, între miracolul descoperirilor, al vieţii şi ciocnirea acestuia cu realul. Rezultatul este o lume între lumi, o lume a graţiei, cu o lirică intrinsecă, o lume a mitologiilor universale juxtapuse celor personale.

Autoportretele amplasate la intrarea în sală ne apar drept chipurile marelui scenograf, artista fiind cea care încolonează prezenţele feminine în deplină senzualitate, chipul trădând o uimire sau strigăt de încântare, ce ne aminteşte de faptul că ea, Zamfira, este cea ce plăsmuieşte în prezent aceste făpturi coborâte dintr-un univers eliadesc.

Lucrările expuse pe simeză sunt enigmatice, iar adevărul exprimat de artistă îşi cultivă propria frumuseţe, în timp ce noi, ca privitori, devenim martorii unei experienţe inaccesibile cunoaşterii, posibilă doar sufletului.

MARIA BILAŞEVSCHI

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: