Protopopiatul Suceava II

Biserica „Sf. Mina” din Suceava

Duminică, 11 noiembrie 2018, s-a săvârşit slujba arhierească la Biserica „Sfântul Mina”, din cartierul Obcini, Protopopiatul Suceava II. Sfânta Liturghie a fost săvârşită de către PS Damaschin, Episcopul vicar al Sucevei şi Rădăuţilor, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. La sfârşitul Sfintei Liturghii, PS Damaschin a rostit un cuvânt de învăţătură pentru mulţimea de credincioşi prezenţi la slujbă.

În încheiere, P.C. Pr. Cătălin Mureş, parohul bisericii „Sf. Mina”, a mulţumit Preasfinţitului Damaschin pentru prezenţă, cuvântul de învăţătură, dragostea părintească şi purtarea de grijă manifestată atât faţă de preoţii din eparhie, cât şi faţă de credincioşi.

Biserica „Sfântul Mare Mucenic Mina” din Suceava este o biserică ortodoxă din municipiul Suceava, care a fost construită între anii 1998-1999 în cartierul Obcini, pe Bulevardul Inginer Gavril Tudoraş (fosta Strada Dornelor).

La 1 martie 1997, Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor a înfiinţat Parohia Sfântul Mina din Suceava. Timp de un an, slujbele religioase au fost oficiate într-o capelă de lemn (de dimensiuni 12×5,4 metri), prima liturghie ţinându-se în Duminica Floriilor din anul 1997.

La 1 mai 1998 s-a pus piatra de temelie a noului lăcaş de cult, al cărui proiect de construcţie a fost elaborat de către Doru Ghiocel Olaş, arhitectul Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor. După mai bine de un an, la 11 noiembrie 1998 (de sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Mina), s-a săvârşit prima liturghie în noua biserică de către ÎPS Arhiepiscop Pimen Zainea al Sucevei şi Rădăuţilor, împreună cu un sobor de preoţi.

În perioada 1999-2006 s-a lucrat la tencuirea bisericii pe exterior, văruirea pereţilor cu var lavabil, pictarea interiorului de către pictorul Ioan Coţofan şi acoperirea edificiului cu tablă lindab. Odată terminate aceste lucrări, Biserica „Sfântul Mina” a fost sfinţită la 27 august 2006.

Acest lăcaş de cult este una dintre cele trei biserici din România în care se află părticele din moaştele Sfântului Mare Mucenic Mina, celelalte două fiind Catedrala Mitropolitană din Iaşi şi Biserica „Sfântul Mucenic Mina” din Bucureşti. În august 2001, au fost aduse din Grecia două părticele din moaştele Sfântului Mina şi aşezate spre închinare în biserica din cartierul sucevean Obcini. Cu sprijinul credincioşilor parohiei, în 2003 s-a reuşit confecţionarea unei racle din argint, în care au fost mutate moaştele Sfântului Mina.

Biserica „Sfântul Mina” din Suceava este construită din cărămidă, are o lungime de circa 20 metri şi o lăţime de 10 metri.

Despre viaţa Sfântului Mina, principalele date ne sunt oferite de sinaxarul egiptean.

Mama sa, Euphemia, nu avea niciun copil. Într-o zi s-a dus la biserica din Attrib, cu ocazia unei sărbători închinate Maicii Domnului. Acolo, văzând părinţii cu copiii lângă ei, frumos îmbrăcaţi, de sărbătoare, ea s-a întristat, a suspinat şi a lăcrimat îngenunchind în faţa icoanei Sfintei Fecioare Maria. S-a rugat fierbinte să mijlocească în faţa iubitului ei Fiu ca să-i dăruiască şi ei un copilaş. Atunci, o voce s-a auzit dinspre icoană, spunând „Amen”. S-a bucurat nespus, înţelegând că Domnul şi Maica Sa îi auziseră rugăciunile. Întorcându-se acasă, i-a povestit soţului ei (Eudoxius) cele întâmplate iar el a zis: „Fie voia Domnului”.

Domnul, Iubitorul de oameni, le-a dăruit un copilaş, un băieţel pe care l-au numit Mena (Mina), după cuvântul „Amen” pe care îl auzise mama în faţa icoanei. Mai târziu, fericiţii părinţi au mai avut un fiu şi o fiică.

Sfântul Mina a crescut într-o atmosferă creştină, beneficiind de o educaţie aleasă – părinţii săi erau înstăriţi, tatăl fiind guvernator militar. Când Mina avea 11 ani, tatăl său, fiind deja la o frumoasă vârstă, s-a mutat la cele veşnice, iar mama sa i-a urmat trei ani mai târziu. Rămânând fără părinţi, Sfântul Mina şi-a închinat viaţa rugăciunii, postului, alergând cu buna nădejde către Părintele Ceresc, Ocrotitorul orfanilor şi Proniatorul celor ce-L iubesc.

Cu timpul, datorită preţuirii pe care toţi o aveau faţă de el, Sfântul Mina a fost numit în înaltul post pe care-l ocupase tatăl său, conducând cu dreptate şi iubire de semeni, fiind preţuit şi cinstit de către toţi cei care îl cunoşteau.

Când împăratul Diocleţian a renunţat la creştinism şi a ordonat adorarea idolilor, mulţi creştini au preferat să primească martiriul în numele Domnului nostru Iisus Hristos.

Sfântul şi-a părăsit poziţia şi s-a retras în deşert, unde a rămas pentru o perioadă de cinci ani, cinstindu-L şi iubindu-L pe Dumnezeu din toată inima sa.

Într-una din zile a văzut cerurile deschizându-se şi mucenicii purtând cununi minunate. A auzit o voce zicând: „Tot cel ce se osteneşte pentru numele Domnului Iisus va primi astfel de cununi”.

Atunci, Sfântul s-a întors în oraşul pe care îl guvernase, mărturisind numele Domnului Iisus Hristos. Ştiind că aparţine unei familii nobile, concetăţenii săi l-au sfătuit să se îndepărteze de credinţa lui, promiţându-i daruri şi măriri. Sfântul Mina nu s-a răzgândit, iar guvernatorul oraşului a hotărât să fie torturat, însă Sfântul a rezistat vitejeşte torturilor. Atunci guvernatorul a ordonat să-i fie tăiat capul, să i se arunce trupul în flăcări, iar cenuşa să fie împrăştiată în vânt. Trupul i-a rămas în foc timp de trei zile şi trei nopţi, dar nu a suferit stricăciuni.

După trei zile, sora Sfântului a reuşit să-i ia trupul de acolo, dând soldaţilor o mulţime de bani. L-a înfăşurat într-un veşmânt şi intenţiona să îl duca în Alexandria, după cum o sfătuise înainte chiar fratele ei; având trupul mucenicesc cu ea, s-a îmbarcat pe una dintre corăbiile ce mergeau spre Alexandria.

În timpul călătoriei, nişte sălbăticiuni ale mării au apărut din adâncuri şi au atacat călătorii de pe vas; aceştia erau îngroziţi şi strigau cu frică mare. Sora Sfântului s-a rugat Domnului şi a cerut mijlocirea, ajutorul fratelui ei – ca urmare, din trupul Sfântului au ieşit flăcări care au ars feţele sălbăticiunilor. Acestea s-au scufundat cu repeziciune, iar când au reapărut, flăcările le-au ars încă o dată; după aceasta s-au scufundat definitiv.

Când corabia a intrat în port, locuitorii din Alexandria, în frunte cu Patriarhul Atanasie cel Mare, i-au ieşit în întâmpinare: au purtat trupul sfânt cu înfiorare, l-au îmbrăcat în veşminte scumpe şi l-au aşezat în biserică, spre cinstire şi închinare. După ce perioada persecuţiilor s-a încheiat, îngerul Domnului i-a apărut patriarhului şi i-a spus că voia Domnului era să aşeze trupul Sfântului Mina pe o cămilă şi să îl scoată afară din oraş fără ca cineva să îl călăuzească; trebuia doar să urmărească de la distanţă cămila până când aceasta se va opri în locul hotărât de Domnul. Au mers aşa cu toţii până când au ajuns într-un loc numit Lacul Bayad, din regiunea Marriot. Acolo, ei au auzit o voce zicând: „Acesta este locul unde Domnul doreşte să se odihnească trupul iubitului său Mina”. Astfel, au coborât corpul şi l-au pus într-un sicriu pe care l-au aşezat într-o grădină frumoasă, iar apoi multe minuni s-au întâmplat cu mijlocirea mucenicului.

După o vreme, locuitorii din Pentapolis s-au ridicat împotriva oraşelor din jurul Alexandriei. Oamenii se pregăteau să îi înfrunte pe barbari şi guvernatorul a hotărât să ia trupul Sfântului cu ei, ca un puternic ocrotitor. A luat trupul în ascuns şi cu binecuvântările Sfântului i-a biruit pe barbari şi s-a reîntors victorios.

Guvernatorul, bucuros şi recunoscător, s-a gândit să nu înapoieze trupul Sfântului la locul de unde îl luase, vroind să îl duca în Alexandria şi să îl pună într-un loc de cinstire şi închinare. Pe drumul de întoarcere a trecut prin zona Lacului Bayad, locul de unde luase trupul Sfântului Mina. Acolo, cămila care purta sfântul trup a îngenuncheat şi nu a mai vrut să se mişte, chiar în pofida câtorva lovituri primite. Atunci, au mutat trupul pe o altă cămilă, dar nici aceasta nu a vrut să plece din loc. În cele din urmă, guvernatorul şi cei care îl însoţeau au înţeles că aceasta este voinţa Domnului şi au făcut un sicriu din lemn de esenţă tare, în care au pus sicriul de argint. Apoi, au aşezat sicriul la locul său şi cerând binecuvântarea Sfântului Mina s-au reîntors în Alexandria.

Pr. CĂTĂLIN MUREŞ

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: