Sub semnul curcubeului

Caravana „Zestrea Bucovinei” a poposit vineri, 19 octombrie, şi la Gura Humorului, unde, în prezenţa preşedintelui Consiliului Judeţean Suceava Gheorghe Flutur, şi a primarului oraşului, Marius Ioan Ursaciuc, s-a desfăşurat un şir de manifestări sub semnul Centenarului Marii Uniri: dezvelirea unei plăci aniversare de pe clădirea Primăriei din oraş; decernarea unor distincţii „Meritul Bucovinei”; vernisajul unei expoziţii cu fotografii-document Gura Humorului – file de istorie. Au vorbit despre expoziţie prof. Nelu Baboi şi Ciprian Malanca. Recitalul folcloric al grupului „Humoreanca” de la Clubul Copiilor, condus cu măiestrie de prof. Luminiţa Chiriac, a încântat publicul. Recitalul de muzică folk cu Ştefania Iacob şi Cosmin Mariciuc a avut din nou priză la public şi putem spune că oraşul Gura Humorului este unul din cele mai cunoscute gazde de muzică folk. Aceasta se întâmplă datorită creatorului de texte şi a implicării, uneori totale, a poetului Sorin Poclitaru.

Dar punctul cel mai emoţionant pentru mine şi pentru mulţi din cei prezenţi în sală a fost lansarea a două cărţi. Volumele au apărut la Editura SMArt din Gura Humorului. Cărţile se numesc „Versuri… Constandine” de Constantin Cojocar Constandin şi „Singur lângă curcubeu” de Lucian Ştefan Cojocar. Trebuie să menţionez că autorii, tată şi fiu, au plecat undeva, acolo, în albastrul cerului sau într-un curcubeu, după cum mărturisesc ei înşişi: „Dac-albastrul e mereu/ şi mereul e uimire,/ pe un nord de mănăstire/ într-o frescă de iubire/ noi ne naştem curcubeu.” (Constantin Cojocar Constandin „Inscripţie – 4”); „ Eu sunt un tânăr curcubeu/ Şi curcubeu îmi curge-n vine,/ Nu vă-ndoiţi de curcubeul meu,/ E-un curcubeu ce seamănă şi nu cu mine.” (Lucian Ştefan Cojocar, „Să rostim cuvântul CURCUBEU”).

În legătură cu cei doi autori trebuie să spunem că tatăl a fost profesor la mai multe şcoli din judeţ, iar fiul a fost regizor de film, televiziune în Bucureşti. Şi cred că merită să deconspirăm o amintire. Cu Cenaclul Flacăra a venit la Gura Humorului, pe stadionul oraşului, Adrian Păunescu. Stadionul era arhiplin, iar în timpul spectacolului se urcă pe scenă, având un ştergar desfăcut în ambele mâini şi cu un manuscris în mijlocul ştergarului, profesorul Cojocaru, dăruindu-le poetului. Poetul le-a luat, s-a uitat puţin la poezie, iar apoi l-a invitat s-o citească. Titi, căci aşa-i spuneam noi pe numele mic, a citit poezia din tot sufletul şi cu tot talentul de care dispunea; şi avea talent. Publicul a ascultat atent, cu sufletul la gură, izbucnind în aplauze furtunoase. Putem spune că a avut mai mult succes decât multe alte numere din programul cenaclului. Adrian Păunescu l-a aplaudat entuziasmat şi a promis că îi va publica poezia în revista „Flacăra”, ceea ce s-a şi întâmplat în numărul următor al revistei.

Peste câţiva ani, cenaclul „Flacăra” se afla la Constanţa şi apare din public cineva cu un ştergar. Văzându-l, poetul l-a oprit şi i-a spus că l-a mai întâmpinat cineva în acest fel…

– Da, a răspuns Lucian, la Gura Humorului, iar omul acela este tatăl meu.

Cei doi au fost nişte personalităţi în cercurile artistice şi în cercurile de cunoscuţi. Au ars mereu şi, poate de aceea, s-au stins mai devreme.

Amintirea lor putea să se scufunde în uitarea definitivă, dar la Gura Humorului n-a fost aşa. Foştii prieteni nu i-au uitat pe cei doi, au pus mână de la mână şi au adunat suma necesară pentru publicarea postumă a celor două cărţi.

Poetul Sorin Poclitaru a amintit că fostul său profesor l-a încurajat să scrie şi că, în semn de recunoştinţă, a pus umărul la apariţia celor două cărţi. La lansare a participat şi Ileana Cojocar, în dublă ipostază, cea de iubită şi de mamă care şi-a exprimat mulţumirea pentru faptul că, din manuscrisele rămase şi de la ea, nişte prieteni s-au străduit să le descifreze şi să le dea o formă publicabilă. Prof. Sever Dumitrache, diriguitorul culturii humorene, a împrumutat o chitară şi ne-a desfătat cântând pe versurile lui Constantin Cojocaru şi ale lui George Gavrilean (un alt dispărut înainte de vreme).

A fost o seară de neuitat, atât prin manifestările desfăşurate, dar mai ales prin faptul că, în aceste vremuri de dezbinare şi îndemn la ură între oameni, aici, la Gura Humorului, au mai rămas nişte oameni cu suflet, au mai rămas amintiri frumoase despre nişte prieteni plecaţi, a mai rămas respectul pentru cei care, cândva, ne-au fost aproape. Era cândva o expresie nu prea folosită azi: Bunul simţ triumfă! Dă Doamne!

GHEORGHE SOLCAN,

Gura Humorului

Print Friendly, PDF & Email

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: