Simon Geissbühler „Cimitire evreieştin din Bucovina”

Recent mi-am îmbogăţit biblioteca cu o nouă carte, este vorba de cartea lui Simon Geissbühler, „Cimitire evreieşti din Bucovina”, apărută în Editura NOI Media Print din Bucureşti în anul 2010. Din preambulul cărţii, autorul ne anunţă că lucrarea este „Un album pentru turişti, un memento menit să preîntâmpine uitarea”.

Prefaţa lucrării aparţine Dr. Aurel Vainer, Preşedinte FCER, deputat, care scrie: „ Această carte este şi trebuie să fie primul pas al autorului către un proces de cunoaştere şi recunoaştere a bogatei tradiţii culturale şi religioase în sine şi ca parte din Patrimoniul Cultural Naţional”.

Autorul, diplomat elveţian, istoric şi specialist în Holocaust, prezintă imagini din cimitirele evreieşti din treisprezece localităţi din Bucovina, una din Ţinutul Herţa (Herţa) şi alta din Moldova (Mihăileni). Pentru fiecare localitate, autorul face o scurtă prezentare în care se referă la istoria evreilor din acea localitate. După această prezentare urmează câteva fotografii ale celor mai reprezentative pietre tombale din cimitirul din localitatea respectivă.

Noi nu ne-am propus să facem o prezentare a cărţii, ci vom analiza şi ne vom ocupa doar de prezentarea făcută oraşului Siret, deoarece considerăm că există multe inadvertenţe.

În carte, oraşul Siret este prezentat în zece propoziţii şi douăsprezece pagini cu fotografii, cuprinse între paginile 60-73. Pentru a conferi prezenţei evreilor în oraş o vechime considerabilă, autorul începe prezentarea istoriei evreilor în oraş cu următoarele rânduri: „Prezenţa evreilor în Siret poate fi urmărită până în trecutul îndepărtat, după unele surse de informaţii ajungând undeva în secolul al XVI-lea.”. Din bibliografia propusă reiese clar că el ştia că prima menţiune a evreilor pe meleagurile siretene datează din 26 ianuarie 1557, de pe vremea lui Alexandru Lăpuşneanu Vodă (1552-1561), din prima sa domnie.

În următoarea propoziţie autorul scrie: „Generalul austriac Spleny nota pe la mijlocul anilor 2 70 ai secolului al XVIII-lea referitor la Siret „ un orăşel locuit doar de câţiva evrei şi în rest ţărani”, „un târguşor”. În realitate, primul guvernator militar al Bucovinei, generalul Gabriel Spleny von Mihaldy, în lucrarea „Descrierea Bucovinei”, publicată în anul 1790, la Leipzig, scrie: „Siretul abia dacă merită numele de târg, ţăranii şi câţiva evrei îi sunt singurii locuitori, totuşi câteva ruine indică existenţa unei populaţii numeroase”. Mai mult, Siretul a fost ocupat de un detaşament de cătane imperiale condus de maiorul Friedrich von Mieg, pe data de 2 septembrie 1774 şi anexat, în urma acordului dintre Austria şi Imperiul Otoman din 7 mai 1775 de la Balamutka (Palamutka). La data ocupării, în Siret trăiau doi marani (Ion Botezatu şi tatăl său Ursu Jidovu). La numai doi ani de la ocupaţie, Conscripţia Evreilor din Bucovina, din vara anului 1776, ne arată că la data respectivă în oraş trăiau 76 evrei.

Misionarii scoţieni Andrew A. Bonar şi Robert Mc. Cheyne, care au vizitat Siretul în vara anului 1839, au văzut următoarele în oraş: „Sunt 300 de familii, au 3 sinagogi şi 2 case de studii (Bethanidraş), sinagoga principală este de o mărime considerabilă…”. Marele templu despre care autorul spune că a fost sfinţit în anul 1840, nu este decât produsul imaginaţiei rabinului Baruch Hagger, care dorea cu orice preţ să introducă Cimitirul Evreiesc Vechi, în categoria monumentelor istorice din oraş deşi vechimea lui şi arta pietrelor tombale nu justifica acest lucru.

Recensământul din 31 decembrie 1880, ne arată că la data respectivă în oraş locuiau 2.577 evrei, care reprezentau 35,60% din populaţia oraşului, iar numărul maxim de evrei din oraş, a fost înregistrat la Recensământul Populaţiei şi Locuinţelor din 31 decembrie 1910, respectiv 3.178 suflete, ce reprezentau 40,66% din populaţia oraşului. Procentual cea mai mare pondere a evreilor din populaţia oraşului, a fost atinsă la Recensământul Populaţiei şi Locuinţelor din 31 decembrie 1890, adică 42,10%, deşi populaţia evreiască număra 3.014 suflete. Datele demografice ne arată fără tăgadă, că Siretul nu a fost niciodată un „stetl” (orăşel evreiesc), sau „städchen” (orăşel german) şi nici „misteciko” (orăşel ucrainean), Siretul a fost un străvechi oraş românesc care a avut cinstea de a fi prima capitală a Moldovei sub cinci voievozi, dar istoria a fost vitregă cu el.

Pentru a acredita ideea că în provincie şi în oraş a avut loc un adevărat holocaust împotriva evreilor, autorul scrie: „La începutul lui iulie 1941 trupele româneşti care înaintau i-au executat pe evreii bătrâni şi bolnavi din Siret, iar multe femei au fost violate (sic!). Supravieţuitorii masacrului au fost deportaţi mai târziu în Transnistria”. În realitate, evreii din plasa şi oraşul Siret au fost evacuaţi la Dorneşti pe data de 20 iunie 1941, iar de aici la Craiova şi Caracal.

Ne întrebăm pe cine au executat şi violat trupele româneşti la începutul lunii iulie? Pe data de 5 iulie în lunca Siretului au fost executaţi 8 evrei agenţi sovietici, care s-au sustras evacuării şi au incitat populaţia la acte de diversiune în spatele frontului.

Deşi a vizitat oraşul Siret în toamna anului 2008, el afirmă: „În Siret sunt trei cimitire iudaice”. În realitate, în oraş sunt doar două cimitire evreieşti, ambele situate în partea de nord-est a fostei curţi domneşti Horodiştea, respectiv Cimitirul Vechi sau Ocopiştea (1761-1836) şi Cimitirul Nou sau Horodiştea (1840-2009).

 Pentru a justifica inexistenţa pietrei tombale din anul 1560, autorul scrie: „La câţiva metrii mai încolo vedem cimitirul iudaic vechi. De aici au dispărut multe pietre funerare. Timp de decenii accesul la cimitirele din Siret era liber, ele nefiind îngrădite”.

Menţionăm că cimitirul vechi este aşezat pe două coline de lut,fragmente din fostul val de apărare al oraşului, care aduc cu o cămilă bactriană uriaşă. Acest cimitir a fost îngrădit cu un zid de piatră încă din anul 1868, iar cel nou cu un şanţ şi un gard viu. În anul 1985, zidul cimitirului vechi a fost reparat, iar cimitirul nou a fost împrejmuit cu un gard din plasă metalică.

Autorul uită să amintească de lucrarea lui Silviu Sanie, „Dăinuire prin piatră Monumentele Cimitirului Medieval Evreiesc de la Siret”, apărut în Editura Hasefer Bucureşti, 2000, cel mai bun studiu despre Cimitirul Evreiesc Vechi din Siret. Mai mult, nici măcar nu a scris corect titlul lucrării la bibliografie.

Nu suntem cârcotaşi, dar suntem convinşi că scopul publicaţiei nu a fost cel anunţat de autor, ci acela de a acredita ideea că în provincie a avut loc un holocaust împotriva evreilor, iar în oraşul Siret trebuie înfiinţat un muzeu al Holocaustului în locul muzeului de istorie. Noua variantă de reorganizare a muzeului siretean, după părerea noastră nu este altceva decât un „ dar grecesc” făcut locuitorilor oraşului.

Transformarea muzeului într-un muzeu al etniilor care au locuit în oraş în cele aproape şapte secole de existenţă atestată documentar, după umila noastră părere ar exclude din start din muzeu pe români şi ar favoriza în mod nejustificat de istorie o anumită etnie. Evreii care dispun de resurse materiale şi care au pregătit acest scenariu încă din perioada interbelică, vor eclipsa celelalte etnii. Lipsiţi de resurse şi specialişti, germanii, polonezii şi ucrainenii nu vor putea să organizeze secţii proprii în muzeu, iar în final muzeul va rămâne unul evreiesc.

Probabil acţiunea aceasta aparţine cercurilor evreieşti hipsterice, care ştiu că la Siret s-au născut şi au trăit autorul şi coautorul termenului holocaust.

Dacă acţiunea ar fi fost a statului evreu, în mod sigur că muzeul ar fi fost deschis în cheyderul (sinagoga şi internatul evreiesc), ultima rămăşiţă religioasă a prezenţei evreilor în oraşul Siret.

Avea mare dreptate Mihai Teliman, care, la sfârşitul secolului al XIX-lea, scria cu amărăciune în Gazeta Bucovinei nr.64/27 august 1893, p.1 despre oraşul său natal: „Situat pe malul drept al râului cu acelaşi nume, se ridică la poalele Horaiţului şi ale Ruinei Ierusalimul Nou sau Siretiul vechi, acel oraş nenorocit, asupra căruia zace nu numai afuresenia conducătorului cetelor infernale …”.

Prof. FRANZ PIESZCZOCH

Print Friendly, PDF & Email

Un comentariu

  1. O'Itzic&McStrull says:

    Din când în când,din întâmplare,desigur,cam prin preajma sărbătorii religioase a arhanghelilor Mihail și Gavril,sau,de ce nu,aproape de Sf. Andrei,când regimul carlist l-a asasinat pe Zelea Codreanu,tot iese acest domn Prof. Franz Pieszczoch ca să etaleze o jegoasă paradă de antisemitism primitiv și profund detestabil,în numele unui „românism” de care ar trebui să ne lepădăm ca de satana,macar acuma,în secolul XXI…
    De data aceasta,pretextul ar fi o lucrare ,un album,referitor la cimitirele evreiești din Bucovina,subiect sensibil și tulburător pentru o comunitate care a suferit îngrozitor în numele credinței sale și a visului de a se intoarce,cândva,în țara din care au fost izgoniți,țara lor… Albumul,impecabil ca lucrare de gen,este atacat, mai întâi de toate, la capitolul rigoare științifică,de acest domn cu etnie incertă , care însă l-ar îndreptăți să pretindă un statut de arian,însă nu orice fel de arian ci unul superior,doct,informat sporadic fie de mama lui (pentru episodul cu execuția din lunca Siretului…) fie de un prieten, ei îi atrag atenția asupra caracterului nociv al etniei evreiești,care ,nici mai mult,nici mai puțin, „…dispun de resurse materiale şi care au pregătit acest scenariu încă din perioada interbelică” (!!!)
    Adică jidanii ,dă dumnealui ca sigur,încă din perioada interbelică și-au regizat un fel de pogrom care urma să se producă la un viitor război,pus la cale tot de ei,pentru ca să-și facă muzeu al etniei lor în Siret,deoarece:
    „…ar exclude din start din muzeu pe români şi ar favoriza în mod nejustificat de istorie o anumită etnie. Evreii care dispun de resurse materiale şi care au pregătit acest scenariu încă din perioada interbelică, vor eclipsa celelalte etnii. Lipsiţi de resurse şi specialişti, germanii, polonezii şi ucrainenii nu vor putea să organizeze secţii proprii în muzeu, iar în final muzeul va rămâne unul evreiesc.”
    Aflăm că germanii nu au resurse (ca să ce,stimate domn?) și ,la fel cu polonezii sau ucrainenii,vor pierde acest război interetnic,sub privirile abulice ale etniei române,care nu se înțelege ce se întâmplă,de aia vine el și ne spune!
    Multe ar fi de spus,printre altele și în legătură cu legalitatea și moralitatea acestor vomitive manifestări de primitivism prusac,căruia nu putem să-i spunem animalic, deoarece animalele,chiar și cele care excelează prin cruzimea lor sau care acționează în haite,cum ar fi șacalii sau hienele,nu omoară de dragul procedurii asasinatului colectiv,nu-și justifică ideologic sau religios instinctele lor animalice,nu pozează,nu doresc să epateze…
    Ori de câte ori domnul acesta are câte un puseu genetic care îl îndeamnă să publice in ziarul dvs. produsele minții sale bolnave,este bine să-i indicați și următoarele surse de informare,care nu se referă direct la episodul ce il deranjează cel mai tare pe dumnealui,respectiv cel al asasinatului colectiv din lunca Siretului,cel în care au fost împușcați ca spioni niște batrâni neputincioși și niște biete femei,violate în prealabil,de față cu asistența creștină,în emoțiile colective ale acesteia…Deoarece cele doua jidauce Merdler,croitorese,violate ca pedeapsă complementară,au avut contribuția lor la crucificarea lui Isus iar hahamul cel orb si batrânul rabin ,care știa nu-ș câte limbi străine, beau sângele copiilor creștini,nu-i așa ,domnu’ prof. ?
    Deci,iată și un comentariu la care domnul Franz Pieszczoch nu a răspuns nimic,ori că a considerat că este o schweinerei jidovească,ori că el însuși a tăcut precum sus scrofa în popușoi,ca să mai poată publica și în anul următor alte asemenea,la aniversările potrivite,ceea ce implică cu necesitate că este mai bine să faci pe niznaiul.
    https://www.crainou.ro/2016/11/24/o-executie-in-lunca-siretului/
    …care nici pogrom n-a fost,ce pogrom,de la ce dată și de la ce cifră de afaceri încep pogromurile,iaca ,8 jidani au fost executați cu titlu de exemplu în lunca Siretului,de unde pogrom ,dacă ceilalți au fost evacuati la Rădăuți,via Dornești?? Chiar așa! Dara iata ce scapă dumnealui în context (să nege,dacă nu este așa,îl aștept!)în filipicele sale quasinaziste:
    „În toamna anului 1944, abia întorşi din Transnistria…”
    In Transnistria,nu la Radăuți sau Dornești,unde ce făceau ei acolo?
    Acuma,că tot veni vorba,iată și un demers la fel de interesant făcut de locuitorii orașului Siret,creștini miloși,rude spirituale cu domnul prof,având o compoziție etnică echilibrată,agreabilă…
    http://prntscr.com/lg8jxz
    http://prntscr.com/lg8kun
    http://prntscr.com/lg8leh
    Nu există documente care să includă și imagini de la cumplita faptă care se impută armatei române,cea care s- a complăcut in Bucovina ,nu numai la Siret,în comiterea unor abominabile crime colective antisemite,dintre acelea care au rămas nu doar în amintirea ușor ambiguă a mamei domnului Franz Pieszczoch,deci nu există imagini cu coitoreasa Merdler târându-se pe jos și implorând să nu fie omorâtă (cât tupeu,meine liebe mutter!) și nici cu aceleași două surori Merdler violate în prealabil,înainte de a fi împușcate. Din economia textului,rezultă însă o constatatre uluitoare a domnului Franz Pieszczoch care,subtil ca orice arian din soiul său,observă că:
    „Printre civili, mama a recunoscut-o pe croitoreasa ei, o evreică la care avea dată o rochie la cusut, pe care nu a mai văzut-o, de altfel, niciodată cusută…”
    Deci,câtă șmecherie tipic evreiască,nu-i așa,auzi,să se târască ea pe jos,jidauca împuțită,anumit,ca să rămână și cu materialul de rochie al mamei stimabilului neamțo-polonez,și cu manopera neprestată!
    Iată de pe la rubedeniile sale etnice din zona,din Ukraina si din Polonia,măsuri asemănătoare ale co-etnicilor săi lipsiți și ei de mijloace materiale,spre ținere de minte:
    http://prntscr.com/lg8mrl
    http://prntscr.com/lg8iql
    http://prntscr.com/lg8jfv
    …în care se văd,în poziții definitorii,atât arienii cât și spionii judeo-bolșevici,cu mâinile fie ridicate,fie legate la spate. Sigur,nu rezultă daca și,de exemplu,spionul împușcat pe marginea gropii pline de producția din acel moment de spioni spunea rugăciunea Kadish,dacă murmura Shema Israel ,ca la Siret (ce tupeu,domnule!) însă este vizibilă omenia și inteligența din privirea și atitudinea co-etnicilor domnului Franz Pieszczoch.
    Nu am aflat,poate nici nu este cazul,nimic despre o eventuală reacție a comunității evreiești din Suceava sau din altă parte la insanitățile publicate în foileton de către domnul mereu pomenit.
    Însă sunt sigur că ar merita să pună ei mână de la mână și să facă cumva să-i trimită domnului Franz contravaloarea materialulului de rochie al mamei sale,a manoperei,la care să adauge,desigur,și penalizările și ajustările cu rata inflației,ca să i se pară dumnealui că Ja Wohl, zehr gut gemacht,să mai uite oleacă de pagubă.
    Si să mai facă dumnealor la Siret un muzeu ca soarele sfânt e pe cer,cu intrare separată,doar pentru nemți,cu secțiuni etnice bazate pe numerus clausus,cu acoperiș verde.

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: