Ia mai lăsaţi-ne cu corupţia !

Rămâi perplex: cică România nu are mai mulţi corupţi decât Olanda, Danemarca, Germania, Belgia, Franţa…, unde „nivelul corupţiei este cu mult mai ridicat decât în România”! Alţi politicieni ne dau apoi exemple cum o bancă daneză şi alta olandeză au dat miliarde de euro mită, cum firma Volkswagen şi-a păcălit clienţii, cum Microsoft a obţinut contracte mituind în stânga şi dreapta… Şi apoi, în România nici nu avem mari corupţi…!

Ultima afirmaţie mi-a luat graiul. Şi atunci pentru ce ţara este lăsată în paragină şi cetăţenii în sărăcie, pentru ce se strofocă din 2016 încoace actuala putere să gâtuie justiţia? Pentru ce România nu beneficiază de un guvern care să se ocupe de dezvoltare economică, de autostrăzi, educaţie şi sănătate, ci numai să scoată ordonanţe de urgenţă? Ca să-şi salveze drepţii şi cinstiţii lideri pielea zălogită de statul paralel?

Haide să aruncăm o privire asupra datelor oficiale ale UE privind percepţia corupţiei în 2017 şi clasamentul celor mai puţin corupte ţări: Danemarca, cu 88 de puncte, Finlanda, Norvegia şi Elveţia, cu câte 85 de puncte, Suedia cu 84 puncte, Luxemburg, Olanda şi Marea Britanie cu câte 82 puncte, Germania cu 80 puncte, şi, la coadă, România şi Grecia cu 48 puncte, Ungaria cu 44 puncte şi Bulgaria cu numai 42 fiind purtătoarele lanternei roşii.

Pe deasupra, suntem campioni la nivelul şi volumul furăciunilor: între 28 şi 40% din PIB, în funcţie de evaluatori, dispare în buzunarele corupţilor, pe care apărători ai imaginii României refuză să-i vadă sau se fac a nu-i vedea deoarece ei înşişi fac parte din tagma lor sau de ea depind. Reţineţi că nu este economist, nu este sociolog, nu este analist politic profesionist şi nepartizan care să nu identifice corupţia ca principala cauză a sărăciei a peste 40% din populaţia ţării, adevărata cifră a dezastrului actualei guvernări.

Şi mai e o diferenţă ignobilă: în România corupţia priveşte aproape exclusiv banul public, adică bănuţul văduvei şi al sărmanului, al copiilor din medii sărace şi al bătrânilor, de la gura cărora se fură, oameni buni, în timp ce în Olanda, Danemarca, Germania… corupţia priveşte la fel de exclusiv entităţi private, căci statul îşi păzeşte cu mare grijă bănuţul. De aceea bătălia cu corupţia şi cu corupţii are cu totul alt sens în România, unde bântuie fenomene ca finanţarea nemuncii, a pensiilor şi a indemnizaţiilor speciale pentru clienţii de partid, concomitent cu subfinanţarea educaţiei şi a sănătăţii, subnutrirea unor mari categorii de copii, bolnavi şi bătrâni. Nu uitaţi bolile care în ţările occidentale au fost eradicate sau sunt ţinute sub control, însă la noi fac ravagii.

Haide să mai aruncăm o privire asupra nivelului de viaţă şi civilizaţie: ceea ce noi numim sate în România, în Occident sunt mici zone rezidenţiale în care confortul este cu mult peste al zonelor urbane, locuite mai ales de „clasa muncitoare”. România de azi a satelor moldoveneşti, olteneşti şi munteneşti nu diferă prea mult de acum jumătate de centenar: încă avem sate fără curent electric, peste 40% nu au apă curentă, iar de canalizare, nici vorbă.

Şi atunci de ce ne mint politicienii că nu avem mare corupţie când în curtea împricinaţilor au răsărit palate de milioane de euro, terenuri şi bazine de înot cu nocturnă, iahturi şi maşini de lux, proprietăţi pe Coasta de Azur, conturi umflate bine dosite, acţiuni la purtător, ca să nu li se poată lua urma…? Şi toate din salarii de bugetar. Nu cumva minciuna miroase de la o poştă? Şi apoi cum e posibil ca după ce ne mint de la obraz să vină în campanii electorale să ne ceară spăsiţi votul?

Ei, bine, iată de ce: poporul trebuie ţinut la distanţă, în ignoranţă, aşa că marii mahări ai puterii nu se mai amestecă cu vulgul, cu prostimea, cetăţeanul simplu le pute de ceva vreme, neavând nici măcar dreptul de a protesta. De aceea majoritatea palatelor noilor îmbogăţiţi au ziduri înalte şi groase. De aceea nu circulă decât cu maşini blindate şi pază de corp, cu echipe de protecţie adesea alcătuite din interlopi vestiţi. De aceea principiul de bază al democraţiei universal valabil, acela al participării active a cetăţenilor la conducerea treburilor cetăţii, la viaţa politică, în România nici nu există.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: