Sinaxa monahală a stareţilor şi stareţelor din Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, dedicată unităţii monahale şi Unirii din 1918

Marţi, 30 octombrie 2018, începând cu ora 10, la Mănăstirea Putna a avut loc Sinaxa Monahală a Stareţilor şi Stareţelor din Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor pe anul în curs. În acest an Centenar, Sinaxa a fost dedicată unităţii vieţii monahale şi Centenarului Marii Unirii.

Întâlnirea a început cu slujba Parastasului pentru Făuritorii Marii Uniri. Cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Pimen, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor, Parastasul a fost slujit în biserica voievodală a mănăstirii de către Preasfinţitul Episcop-vicar Damaschin Dorneanul şi toţi stareţii mănăstirilor din Bucovina.

Şedinţa sinaxei a avut loc în Sala Tronului a Casei Domneşti.

În introducere, Arhim. Melchisedec Velnic, Stareţul Mănăstirii Putna şi Exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, a anunţat că în acest an dedicat unităţii s-a împlinit o dorinţă mai veche, aceea a realizării Dipticelor mănăstirilor bucovinene. Dipticele redau ordinea canonică a mănăstirilor şi schiturilor, în ordinea înfiinţării lor. De asemenea, a fost înmânat fiecărui participant pomelnicul stareţilor şi stareţelor, pentru a putea fi pomenit în fiecare zi la Sfânta Liturghie.

Primul referat prezentat a fost „Mănăstirile bucovinene de la înstrăinare la revenirea la Patria-mamă”, alcătuit de Monahul Alexie Cojocaru de la Mănăstirea Putna.

După ocuparea nordului Moldovei de către Imperiul Habsburgic, în 1774–1775, noua stăpânire a dispus mai multe măsuri antiromâneşti şi antiortodoxe. În doar câţiva ani, monahii îşi dau seama că nu vor mai putea vieţui firesc. La 24 mai 1784, stareţii mănăstirilor Putna, Suceviţa, Solca, Moldoviţa, Humor, Voroneţ şi Dragomirna adresează Curţii de la Viena un apel prin care cer să părăsească Austria şi să treacă graniţa în Moldova: „Noi şi toată starea noastră suntem călcaţi în picioare în chipul cel mai aprig, aşa că noi, călugări şi creştini fiind, numai cu greu ne putem împlini dorinţele noastre mănăstireşti şi creştineşti. Conştiinţa noastră greu încercată nu ne îngăduie să înălţăm în pace rugăciuni curate către Dumnezeu după îndatorirea noastră călugărească. Cauzele acestei tulburări a sufletelor noastre sunt: 1. Ne vedem acum despărţiţi de Biserica Ortodoxă Orientală, maica noastră […]; 2. Biserica noastră […], în districtul Bucovinei, [este] în cea mai mare primejdie şi e supusă tulburărilor şi prigonirilor celor mai neaşteptate. 3. Privilegiile şi fundaţiunile ctitorilor evlavioşi ai mănăstirilor noastre din Bucovina, de care e legată starea noastră monahală, se distrug şi se nimicesc, şi întregul nostru cin călugăresc e împins spre nimicire şi pierzanie. Aceasta se cunoaşte din toate câte se petrec acum în acest ţinut al Bucovinei”.

În afara a trei mănăstirii, Putna, Suceviţa şi Dragomirna, toate celelalte mănăstiri şi toate schiturile au fost închise. Călugării rămaşi au trebuit să ducă mai departe nu doar viaţa monahală, ci să fie şi sprijin credincioşilor. Monahii au fost, de asemenea, implicaţi mult în educaţie, ei îndeplinind chiar şi funcţia de învăţători.

Concluzia referatului a fost că cele trei mănăstiri rămase deschise au contribuit mult la păstrarea vie a conştiinţei româneşti şi ortodoxe a bucovinenilor, făcând ca, atunci când împrejurările istorice au fost favorabile, unirea cu România să aibă sorţi de izbândă.

După referat, au fost prezentate imagini cu fostul sediu al Mitropoliei din Cernăuţi, în prezent transformat în universitate de stat. La Mitropolie a fost centrul vieţii bisericeşti ortodoxe bucovinene în perioada austriacă. Acolo se află Sala de marmură, unde s-a votat Unirea Bucovinei cu Patria-mamă.

Al doilea referat a fost „Duhul Părinţilor Patericului, Duhul unităţii monahale”, prezentat de Protosinghelul Gavriil Velicu, stareţul Schitului „Sfântul Ioan Botezătorul” Molid.

Prezentarea unităţii aşa cum a fost trăită de părinţii Patericului a fost însoţită de accentuarea necesităţii urmării acestui model în societatea contemporană, supusă multor transformări:

„Monahismul trebuie să fie un far călăuzitor şi un punct de stabilitate. Păstrarea ca model a Părinţilor Patericului constituie cea mai vie speranţă, deoarece exemplul lor ne asigură forţa şi cunoaşterea necesare pentru a depăşi provocările viitorului. O societate care tinde a se rupe de trecut, cum e cea modernă, nu poate avea decât un viitor dificil. Or, noi, ca monahi, trebuie să folosim acest ocean duhovnicesc pentru a veni în întâmpinare unei societăţi care însetează după adevăr, şi care necunoscându-l îşi născoceşte iluzii pe care le botează cu numele adevărului.”

Înaltpreasfinţitul Părinte Pimen a adresat apoi un cuvânt, reflectând la cât de important a fost rolul călugărilor din cele trei mănăstiri rămase deschise în perioada austriacă, atât pentru Biserică, cât şi pentru identitatea românească.

Având în vedere că Unirea din 1918 a făcut posibilă redeschiderea mănăstirilor închise de austrieci şi deschiderea altora noi, Înaltpreasfinţitul Pimen a reliefat datoria cinstirii eroilor şi a făuritorilor Unirii. În mod special, a insistat pe necesitatea ca mănăstirile să se implice în activităţile educaţionale. Cu multă emoţie şi bucurie şi-a amintit de modul în care participa la sărbătorirea Eroilor de Înălţarea Domnului în perioada interbelică: toţi elevii mergeau la troiţa ridicată în memoria eroilor şi, pe lângă preotul care slujea, un elev citea pomelnicul celor morţi, iar o elevă spunea la fiecare „mort pentru Patrie”. Maica proin-Stareţă Irina a Mănăstirii Voroneţ a vorbit şi ea despre frumuseţea şi importanţa formativă a acestor serbări.

Preasfinţitul Damaschin Dorneanul a vorbit despre volumul „Râvnind Duhul Părinţilor”, tipărit cu prilejul Sinaxei. Volumul înmănunchează referatele prezentate la Sinaxele Monahale din Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor şi referate prezentate din partea Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor la întâlniri organizate de către Mitropolia Moldovei şi Bucovinei şi Arhiepiscopia Bucureştilor, între anii 2007 şi 2018.

Preasfinţitul s-a referit şi la practica citirii cuvântului de folos la trapeza mănăstirilor, în timpul meselor: „Într-o mănăstire unde nu se mai citesc Patericul, Limonariul, Vieţile Sfinţilor, Proloagele, Regulile Mari şi Mici ale Sfântului Vasile cel Mare şi Catehezele Mari şi Mici ale Sfântului Teodor Studitul lucrurile nu merg aşa cum trebuie”.

Părintele Exarh Arhim. Melchisedec Velnic a amintit că mulţi dintre cei care au votat şi au făcut posibilă în 1918 unirea Basarabiei, Bucovinei, Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului au fot închişi în timpul regimului comunist şi au murit în închisori. A îndemnat pe stareţi şi stareţe să meargă împreună cu obştile lor în locurile unde aceştia au suferit, cum este Memorialul Sighet.

În final, a fost făcută o însemnare în Cartea de Aur a Mănăstirii Putna, semnată de către Înaltpreasfinţitul Pimen, Preasfinţitul Damaschin şi toţi stareţii şi stareţele mănăstirilor bucovinene.

*

Însemnare

30 octombrie 2018

Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul!

În Anul Centenar, Sinaxa monahală a stareţilor şi stareţelor din Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor s-a desfăşurat astăzi la Mănăstirea Putna. Temele Sinaxei au fost: „Mănăstirile bucovinene de la înstrăinare la revenirea la Patria-mamă” şi „Duhul Părinţilor Patericului, Duhul unităţii monahale”.

Aici, unde Sfântul Voievod Ştefan cel Mare, Părinte al neamului românesc, şi-a ales loc de îngropare, i-am pomenit pe făuritorii Marii Uniri şi pe toţi cei care au lucrat şi s-au jertfit pentru credinţa, unitatea, demnitatea şi libertatea neamului românesc.

Pe meleagurile sfinţite ale Bucovinei, cu 100 de ani în urmă, românitatea, Ortodoxia şi monahismul erau prigonite. Însă, în 28 noiembrie 1918, a venit răspunsul la multe dureri şi rugăciuni: Unirea Bucovinei cu Patria-mamă. Îi mulţumim Părintelui Ceresc, Maicii Domnului şi sfinţilor români că au purtat de grijă acestui popor, păstrându-l ortodox şi dăruindu-i darul unităţii.

Au trecut 100 de ani şi, pentru păcatele noastre, am risipit o parte din acest rodul Marii Uniri, dar avem nădejde! Simţim datoria duhovnicească să veghem ca cele 17 morminte voievodale aşezate în mănăstirile din sudul Bucovinei să aibă candele aprinse, porţile celor 48 de mănăstiri şi schituri să fie deschise, iar inimile monahilor şi monahiilor să poarte în rugăciune smerită pe românii din ţară, pe cei din nordul Bucovinei, ţinutul Herţa şi Basarabia şi pe toţi românii din afara ţării. Simţim că trebuie să nu îi uităm pe toţi românii deportaţi, dintre care mulţi au murit în Siberia, că trebuie să nu uităm că o treime din românii din Basarabia, elita, au dispărut!

Fii ai poporului român şi fii ai Ortodoxiei, ne rugăm să fim şi noi următori ai Bunului nostru Mântuitor şi Domn Iisus Hristos, să-i odihnim pe strămoşii noştri trupeşti şi duhovniceşti şi să transmitem mai departe trăirea ortodoxă, trăirea monahală, trăirea românească pe care le-am văzut la Părinţii noştri. (Mănăstirea Putna)

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: