Am ajuns ţara mincinoşilor?

Tema minciunii conducătorilor români nu e nouă, dar revine într-un context european plin de necunoscute şi cu o foarte mare încărcătură emoţională: ce fel de reprezentanţi ne alegem să ne reprezinte interesele în Uniunea Europeană şi Tratatul Nord-Atlantic? Ce se întâmplă cu România, se pregăteşte de ROEXIT sau e doar o păcăleală, o farsă demnă de găştile de cartier care-şi dau plasă una alteia? Ce politică e asta dintr-o minciună în alta?

Fiindcă s-au şi iţit voci în câteva ţări din Occident care apelează la o istorie românească destul de tenebroasă: ne-am aliat cu ruşii să scăpăm de turci în Războiul de Independenţă şi apoi a fost nevoie de ajutorul trupelor occidentale spre a-i alunga pe ruşi care nu mai voiau să plece din ţară, ne-am aliat cu nemţii în al Doilea Război, dar am trecut apoi de partea sovieticilor, de bună voie(?) ajungând noi sub ocupaţie… frăţească.

Ei, bine, aceste blesteme ale istoriei revin: am intrat în Uniunea Europeană după îndelungi negocieri, eforturi şi chiar plecăciuni numite Combinatul Siderurgic Galaţi, e.g., ca să nu zicem mai multe, aşa înţelegând balcanicii noştri diriguitori marea politică, nu că ne-ar fi cerut cineva, iar acum ne-am trezit cu nişte lideri băţoşi care trag sforile să ne scoată din UE fără să-i fi mandatat nimeni. Pe faţă se declară ataşaţi idealurilor unionale de bunăstare, occidentalizare a societăţii româneşti, iar pe din spate compromit viitorul României, depărtându-ne de Germania, Franţa, Olanda, Spania…

Pe faţă participăm formal la întrunirile consiliilor, comitetelor, comisiilor UE, dar, iată, acum ne căutăm aliaţi în Asia Mică, recte la Turcia, care numai de prea multă democraţie nu poate fi acuzată, şi la ţările Golfului Persic, în speranţa că petrodolarii, pe care îi pândesc profesioniştii banului din lumea întreagă, vor aduce laptele şi mierea pe malurile Dâmboviţei. N-am văzut deloc aceeaşi preocupare din partea guvernului actual al României pentru strângerea relaţiilor economice cu partenerii noştri europeni şi nici pentru accesarea fondurilor europene, iar iniţiativele acestea deloc diplomatice ne vor costa: bani, poziţie, onoare a României.

Aşadar reprezentanţii noştri fac cu totul altceva decât să se ocupe de interesele reale ale ţării, iar minciunile lor ne îngroapă pur şi simplu viitorul: promite prim-ministrul României în faţa comisiilor europene şi a parlamentarilor UE că legile justiţiei vor fi elaborate conform cutumelor europene şi Constituţiei, dar, acasă, absolut nimeni nu ţine cont de ce a promis reprezentantul României în faţa partenerilor externi. Priviţi-l acum pe Florin Iordache, cel ce a promis reprezentanţilor Comisiei de la Veneţia că va ţine cont de toate amendamentele acesteia, dar, după ce ajunge în ţară, se dezice, spunând că nu va mai ţine cont de toate cerinţele respective. Iar aceşti înalţi funcţionari vorbesc în numele României şi ne afectează pe toţi cetăţenii. Şi nu e singurul.

Cum e posibil aşa ceva? Să-i fi obligat cineva să promită în faţa înaltelor somităţi în materie de drept că România se va conforma sistemului legislativ european? Să-i fi obligat cineva în România să retracteze? Nu cred, dar dacă era aşa aveau la îndemână decizia onorabilă a demisiei. (Ştiu că îmi fac iluzii!)

De ani buni, astfel de tărăşenii afectează imaginea ţării în Europa şi în lume, iar instituţiile româneşti ale democraţiei, Parlament, Preşedinţie, Guvern, Justiţie se fac că nu văd, timp în care democraţia pierde teren, libertăţile câştigate cu sânge la revoluţie dispar, iar cetăţeanul ajunge la mâna unei găşti politice în stare să întoarcă România din drumul său spre emancipare. Or, în astfel de situaţii, Constituţia şi legile în vigoare, instituţiile statului de drept ar trebui să intervină: nu cumva în schimbarea legislaţiei în domeniul corupţiei este vorba de favorizarea făptuitorului şi a infractorului?

Nu cumva o mulţime de legi trecute prin ordonanţe de urgenţă şi prin Parlamentul României sunt legi cu dedicaţie şi de aceea UE, Comisia de la Veneţia, reprezentanţii ambasadelor prietene… ne trag de mânecă? Nu cumva România este o ţară terminată?

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: