Buchiseli. Temporale (1)

 Cuvântul timp, în jurul căruia se vor învârti şi de la care vor porni buchiselile de astăzi, beneficiază, din perspectivă filosofică, de variate definiţii. Să le amintim doar pe cele din DEX (1998 şi 2009) – „Dimensiune a Universului după care se ordonează succesiunea ireversibilă a fenomenelor”; „Mediu omogen şi nedefinit, analog spaţiului, în care apare succesiunea ireversibilă a fenomenelor”; să n-o uităm însă nici pe cea „materialistă”, din DLRC (1955-1957): „Formă obiectivă de existenţă a materiei în continuă dezvoltare”. Abordarea lingvistică, pe care o privilegiem în continuare, este, de asemenea, în măsură să-i evidenţieze lexemului numeroase accepţii semantice şi implicări în expresii şi locuţiuni. Aici ne vom rezuma totuşi la formulări de natură temporală care presupun anumite dificultăţi de opţiune gramaticală şi ortografică…

Dând Cezarului ce-i al Cezarului, să începem chiar cu termenul provenit din lat. tempus,-oris, identificându-l în variantă eronată într-un text gazetăresc: „Să credem că procurorii mai încurcă timpii verbelor?” (evz.ro, 29 iunie 2018). Dintre cele cinci sensuri esenţiale ale termenului, publicistul îl întrebuinţează pe cel care vizează o categorie gramaticală, greşind însă pluralul (corect: timpurile; deruta este subliniată de continuarea ideii prin enunţul ”De ce nu le-au încurcat cu 21 de zile în urmă…?”, pronumele le reluând forma de plural neutru articulat – timpurile – , în locul celei de masculin plural utilizat greşit anterior). Să mai precizăm că, dacă în accepţia filosofică şi cu sensul de „stare a atmosferei”, timp nu are plural, pentru două înţelesuri („interval” şi „categorie gramaticală”), pluralul este timpuri, iar celui de „fază sau momente ale unei mişcări, ale unei operaţii, ale unui fenomen, ale unei acţiuni etc.”, îi corespunde pluralul timpi („motor în patru timpi”).

 Vorbirea şi scrierea cunosc şi alte exprimări temporale (fără să implice termenul esenţial tratat mai sus) care diferenţiază corectitudinea de utilizarea mai puţin interesată de un asemenea atribut al comunicării. Precizarea adverbială a unui moment al zilei este una dintre acestea, ea realizându-se fie prin adverbe sudate, de tipul aseară, devreme, diseară/deseară, fie prin adverbe scrise cu cratimă. Acestea din urmă, la rândul lor, sunt provenite, prin schimbarea categoriei gramaticale, din substantive compuse – după-amiază, după-masă („în a doua parte a zilei”) ori sunt adverbe compuse (parţial) analizabile, cum precizează DOOM, de genul azi-dimineaţă, azi-noapte, mâine-dimineaţă, mâine-seară, mâine-noapte, poimâine-dimineaţă, poimâine-seară, poimâine-noapte, ieri-dimineaţă, ieri-seară, ieri-noapte, alaltăieri-dimineață, alaltăieri-seară, alaltăieri-noapte etc. De notat că azi, mâine, poimâine, ieri, alaltăieri sunt scrise fără a fi urmate de cratimă când le succedă după-amiază, după-masă, fiind analizate ca două adverbe separate.

În legătură cu adverbele compuse după-amiază, după-masă, care, aşa cum s-a menţionat, provin din substantive compuse (după-amiaza, după-masa) s-ar mai putea face precizarea (deşi riscul unei erori este foarte scăzut) că există şi grupuri de cuvinte cu o componenţă asemănătoare (excluzând cratima) în care elementele alcătuitoare îşi păstrează independenţa (Cf.:„După amiaza cu nori şi ploaie, am avut parte de o seară agreabilă.”; „A apărut la scurt timp după masa de prânz”.).

www.romanidecentenar.ro

Deşi DOOM2 nu menţionează în introducere, la subcapitolul „Adverbe”, şi nici nu o ilustrează prin înregistrări / intrări, precum cele de mai sus, o modalitate de exprimare a unui moment al zilei este şi cea în care apare numele acesteia (luni, marţi, miercuri…), pe care dicţionarul menţionat îl recunoaşte doar ca substantiv (ca adverbe fiind prezentate numai lunea, marţea, miercurea etc.). Or, dacă avem în vedere că acelaşi cuvânt care numeşte o zi a săptămânii ca substantiv are valoare adverbială când determină un verb, e de presupus că în cazul unor structuri de genul vineri-seară, joi-dimineaţă, duminică-noapte ş.a.m.d. avem de-a face cu adverbe compuse care ar justifica folosirea cratimei.

În fine (pentru acest episod), trebuie spus (fără să mai exemplificăm) că lectura textelor de pe internet arată că, de cele mai multe ori, lipsesc chiar şi cratimele prezentate ca obligatorii de DOOM2 în cazurile mai sus trecute în revistă.

I.NEDELEA

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: