Am primit de la părintele cărturar de la Volovăţ, pr. Dumitru Valenciuc, două cărţi. Prima este „Testamentul unui episcop” (Ed. Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, Suc., 2018), care reconstituie parcursul deloc ferit de greutăţi al episcopului basarabean Dionisie Erhan, ales în arhierie datorită marilor (şi tăcutelor) sale merite în înfăptuirea unirii Basarabiei cu România în 1918 (fapt ignorat cu obstinaţie de către liberali) în chiar vremea păstoririi sale ca ierarh al Bisericii Ortodoxe Române.
Părintele Valenciuc ne trimite şi cartea prof. univ. Constantin N. Tomescu „Arhipăstorul Gurie Grosu al Basarabiei” (Ed. Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, Suceava, 2017) ediţie îngrijită de preoţii, tată şi fiu, Dumitru şi dr. Ioan Paul Valenciuc. Nici mitropolitul Gurie nu s-a bucurat de simpatia liberalilor. Mulţi şi-au pus întrebarea „de ce o aşa vitregă atitudine pentru Basarabia, care, unindu-se cu Patria în grele momente militare şi politice, a turnat untdelemn peste rănile războiului” (p.39). Nu i s-a răspuns, cum nu s-a răspuns nici celorlalte nedumeriri generate de strâmbătăţi româneşti, în cea Basarabie care deja revenise în matca naţională… (D.T.)
Comentarii