O sărbătoare cu amintiri şi cărţi

Pe 20 septembrie 2018 înainte de amiază, Sala de Artă „Elena Greculesi” a Bibliotecii Bucovinei „I. G. Sbiera” Suceava s-a umplut de lume, dornică să fie de alături de farm. Maria Olar, preşedinta Fundaţiei Culturale „Leca Morariu” Suceava, şi de prof. univ. dr. Mihai Iacobescu, cunoscutul istoric bucovinean împlinind nu de mult o vârstă frumoasă, iar dna Maria Olar ţinând ca întotdeauna să o omagieze pe neuitata doamnă a Sucevei şi a Bucovinei care a fost Octavia Lupu Morariu, în preajma zilei sale de naştere. Cei doi coautori ai evenimentului, prezenţe de prim plan în viaţa oraşului reşedinţă de judeţ, au asigurat şi de această data, frumos, dimensiunea culturală a întâlnirii, cu un film şi referiri la un proiect editorial în desfăşurare – Maria Olar şi cu lansarea a trei titluri recente – Mihai Iacobescu.

Vizionat de unii participanţi în martie, la manifestarea dedicată de dna Angela Zarojanu unui număr de zece doamne care prin activitatea lor au lăsat Ţării de Sus o importantă şi frumoasă amintire-moştenire, filmul biografic consacrat „Privighetorii Bucovinei” – Octavia Lupu Morariu a fost revăzut şi văzut cu multă plăcere. O idee excelentă, mai ales că filmul a adus în faţa publicului şi fotografii atractive din colecţia spaţiului memorial de pe Mărăşeşti. Cât despre proiectul editorial, demers în care s-au implicat eficient şi cunoscuţii literaţi Olga Iordache şi Liviu Papuc şi care constă în publicarea părţii din jurnalul lui Leca Morariu din perioada 1909-1918, acesta reprezintă pentru Fundaţie şi o contribuţie, un semn de cinstire pentru Marea Unire, la sărbătoarea unui secol de la înfăptuirea sa. Dna Maria Olar a mulţumit dlui Mihai Iacobescu pentru doctoranzii pe care i-a îndrumat spre sediul Fundaţiei, pentru cercetarea documentelor rămase moştenire de la cei doi cărturari, deoarece pe lângă meritele artistice, pe lângă educaţia muzicală asigurată Sucevei, Doamna Profesoară Octavia Lupu Moraru are şi meritul de a fi lucrat nu numai cu dăruire şi dragoste, ci şi cu recunoscută competenţă la posteritatea lui Leca Morariu. De altminteri, acest model al soţilor cu preocupări împărtăşite şi reciproc valorizatoare a mai fost pus în lumină de-a lungul manifestării, dr. Alexandru Toma, omagiind-o pentru rolul benefic în cariera soţului şi pe Doamna Vera Iacobescu, cum a făcut-o şi conf. univ. dr. Florin Pintescu, amintind-o, alături de „mentorul meu spiritual” – universitarul şi istoricul Mihai Iacobescu, cu multă afecţiune, pe Naşa Vera, iar Mihai Iacobescu, la rându-i, aducând cuvinte de laudă lui Ionică cel vrednic, ing. Ion Olar, nu doar soţul Mariei Olar, ci şi vicepreşedinte al Fundaţiei.

Primul cu privirile îndreptate spre Mihai Iacobescu, prof. dr. Alexandru Toma şi-a amintit de participarea sa, în urmă cu vreo 50 de ani, la lansarea volumului de debut al lui Mihai Iacobescu, cu „România şi societatea naţiunilor…”, volum căruia i-au urmat „enorm de multe cărţi şi o bucăţică din Constituţia României”, scrise, toate, „în frumoasa limbă română de la Sasca”, timpul care a trecut întărindu-l în convingerea că între multele calităţi ale lui Mihai Iacobescu, „vocaţia prieteniei” se impune în primul rând evidenţiată, mai ales în ziua de azi când este atât de rară, şi a mărturisit că îl consideră demn urmaş al lui istoricilor Hurmuzachi şi Bălan.

Prof. univ. dr. Mircea A. Diaconu, prorector al Universităţii „Ştefan cel Mare” Suceava, a povestit că aflând despre manifestare a considerat-o „de neratat” şi a contrapus-o atmosferei „de mare indiferenţă” în care trăim. Domnia Sa şi-a exprimat mâhnirea pentru prea puţina importanţă acordată tocmai în acest an, al Centenarului Marii Uniri, unor figuri emblematice ale Bucovinei ca preotul Andrei din Udeşti, care a refuzat să semneze jurământul de credinţă faţă de Imperiul Habsburgic, sau ca Traian Popovici, absolvent al Liceului „Ştefan cel Mare” Suceava, avocat, primar, care a oprit deportarea a circa 20 000 de evrei în numele valorilor în care fusese educat de profesorii lui. După care şi-a amintit că Cernăuţiul a intrat în viaţa sa prin intermediul dnei Maria Olar, care i-a împrumutat „Glasul Bucovinei”, mai exact, graţie grijii cu care Leca Morariu îi păstrase colecţia, astfel că „am trăit trei ani de zile în Cernăuţi”, printre ştiri banale şi relatarea unor evenimente. Consemnând mărturisirea dlui prorector, m-am întrebat dacă ziariştii suceveni vor avea parte peste ani de una asemenea, după care am reţinut o alta, de data aceasta privitoare la magiştrii Universităţii Suceava din vremea studenţiei magistrului care este astăzi Mircea A. Diaconu: „Două figuri de profesori m-au marcat, Mihail Iordache şi Mihai Iacobescu”, insistând previzibil asupra motivelor de preţuire a sărbătoritului, „prezenţă intelectuală”, cu un „mod foarte discret, dar nedisimulat de a ne vorbi despre identitatea noastră”, „ştia să spună lucrurilor pe nume într-un fel care ne făcea să gândim mai departe”, îl distingea „o generozitate, o căldură umană, o nevoie de a-şi împărtăşi emoţiile, convingerile”, făcând parte dintre „cei care nu spun doar că iubesc Bucovina, dar sunt şi dovada acestei iubiri” – „un model indiscutabil şi un nume de referinţă pentru Suceava, dar nu numai!”

În continuare, conf. univ. dr. Florin Pintescu a răsfoit cu mare plăcere cele trei cărţi nou apărute cu Mihai Iacobescu pe copertă, „Comoara de la Voroneţ”, „Scrisori din Bucovina”, precum şi, în ipostaza de coordonator, „Bucovina. File de istorie”, subliniind că are în prof. univ. dr. Mihai Iacobescu, „magistrul meu şi părintele meu spiritual” şi tot cu mare plăcere a asociat creaţiei profesorului Mihai Iacobescu sintagma folosită de pr. Constantin Hrehor ca titlu la una din cărţile sale, „Muntele mărturisitor”. Florin Pintescu a văzut în „Scrisori din Bucovina” un fel de radiografie spirituală a acesteia prin personalităţile, valorile sale, amintind paginile dedicate lui Ion Nistor („despre care a scris şi publicat şi înainte de 1989”), Iancu Flondor, Mihai Diaconescu ş.a., şi a simţit nevoia să se oprească „la materialul consacrat celuilalt părinte spiritual al meu – profesorul Mihai Lazăr”.

www.romanidecentenar.ro

Evocând celebrele „Scrisori persane” şi „Scrisori din Rusia” mai ales ca să reia o afirmaţie a cronicarului care îi este dragă, „Nasc şi la Moldova oameni!”, Florin Pintescu a găsit „Scrisorile” lui Mihai Iacobescu cu adevărat apropiate de cartea unui alt istoric moldovean, de aceea şi-a încheiat excursul cu credinţa că acestea vor deveni peste puţin timp „Oameni care au fost” de Nicolae Iorga.

Au mai vorbit dr. Ioan Ieţcu despre prietenul Mihai Iacobescu, consilier Mihai Grozavu despre omul Administraţiei, omul politic, omul de curaj, Cetăţeanul de Onoare Mihai Iacobescu – cu accent pe rolul important jucat în formarea Universităţii „Ştefan cel Mare” Suceava, pe înfiinţarea Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, pe oprirea IFA, amintind şi de bătălia pentru ceea au visat împreună: „Voiam să facem Cetatea cum a fost…” Nicolae Cârlan, tot privitor la cartea „Scrisorilor”, s-a recunoscut „impresionat că începe cu Toader Hrib – de acolo venim, asta-i temelia noastră!”, amintind şi de „personajul de roman care este Pavel Ţugui” şi de „eroul tragic al istoriei noastre” – Antonescu. „Aţi făcut o istorie empatică. Felicitări!” Dr. Gabriela Platon, stareţa Mănăstirii Voroneţ, a ţinut să alăture celor spuse „şi un cuvânt de recunoştinţă din partea slujitorilor Bisericii pentru consemnarea rolului Bisericii în Istoria Neamului”.

Manifestarea, nu doar deschisă, ci şi moderată de Gheorghe Gabriel Cărăbuş, managerul instituţiei-gazdă, cu intervenţii interesante, Domnia Sa, doctor în Istorie, fiind de altminteri un bun cunoscător şi al cărţilor scrise şi îngrijite de prof. univ. dr. Mihai Iacobescu, şi al activităţii Fundaţiei conduse de dna Maria Olar, o apropiată a Bibliotecii Bucovinei, a avut un moment peste care nu putem trece fără să lăsăm mărturie scrisă, acela al anunţului inaugurării unui bust Iancu Flondor la Suceava, la un secol de la Unirea Bucovinei cu Ţara Mamă. Însă un ochi râde şi altul plânge, cel care plânge fiind pentru cernăuţeanul Dumitru Covalciuc, care a murit neîmpăcat că la Alba Iulia, în rândul făuritorilor Marii Uniri nu se află şi un monument închinat lui Iancu Flondor, „omul providenţial al Bucovinei”.

Dacă ar fi fost după public, adică după mulţimea de prieteni şi admiratori ai preşedintei Fundaţiei – Maria Olar şi ai Profesorului Mihai Iacobescu, întâlnirea ar fi continuat multă vreme în sala încălzită de sentimentele lor de bucurie pentru bucuria dăruită celorlalţi, de soarele trecut de zenit şi de plăcerea tuturor de a se fi reîntâlnit cu oameni pe care merită să-i asculţi, cu care eşti în câştig sufletesc şi intelectual când schimbi o vorbă. Şi chiar a continuat un timp, dar alături, sub semnul grijii, cum spunea cineva surâzând, ca „plăcintele să nu se răcească şi vinul să nu se trezească”, aşa cum se cuvine la o pomenire şi la o aniversare, la o evocare şi o lansare, adică la o sărbătoare în Ţara de Sus.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: