Cultura românească – factor de unitate naţională

Trăind într-o lume globalizată, o lume secularizată, o lume nivelatoare de identităţi culturale pentru un câştig material, România trebuie să-şi păstreze identitatea naţională şi să-şi promoveze tot mai mult simbolurile şi valorile spirituale.

În acest sens, în anul în care se împlineşte un secol de la Marea Unire, ar trebui să înţelegem că celebrarea marilor simboluri şi valori ale neamului românesc este o datorie permanentă şi că printre aceste valori un loc aparte îl ocupă cultul şi cultura ortodoxă românească, pe umerii cărora s-a conturat identitatea naţională, care descrie sentimentul de apartenenţă etnică autohtonă intim fiecărei persoane şi depinde de felul în care persoana interiorizează reperele sale identitare cele mai importante: limba, cultura şi credinţa.

Limba română, credinţa creştină românească sunt componente fundamentale ale fiinţei şi identităţii poporului român, ale culturii naţionale care a devenit în timp un factor de unitate naţională şi negarea uneia din aceste componente reprezintă de fapt un atac asupra identităţii poporului român.

În acest an sărbătoresc, trebuie să explicăm concret de ce pentru noi, românii, 1918 este un reper în istoria naţională, să explicăm că „este firesc să vorbim despre România întregită într-un an în care, din păcate la nivel de propagandă, de imagine, s-a greşit”, după cum ­ afirma academicianul Răzvan Theodorescu la simpozionul organizat de Consiliul Judeţean Vaslui şi Biblioteca Judeţeană „Nicolae Milescu Spătarul” Vaslui şi că formula Centenar Marea Unire va trebui să înlocuiască formula „România 100, pentru că ea creează dileme în mintea neştiutorilor”. Peste tot este acest slogan România 100 care pentru unii istorici, pentru unii politicieni români şi străini spune că România are 100 de ani, astfel că „în luna mai în Budapesta a existat un banner foarte simplu «Ungaria 1000, România 100». Asta arată gafele pe care le facem noi, de data asta Guvernul României, fără să întrebe Academia, fără să întrebe Universitatea. Se împlinesc 100 de ani de la Unire, şi nu un Centenar al României!”

Cultul şi Cultura sunt valorile care trebuie să fie în primul rând în lupta pentru păstrarea identităţii şi demnităţii naţionale, pentru că aşa cum spunea Fr. Rabelais „Sufletul culturii este cultura sufletului”. În susţinerea acestei idei a fost şi comunicarea Valoarea istorico-etnologică a operei Spătarului Nicolae ( Milescu) susţinută şi de academician Valeriu Matei. Nicolae Milescu Spătarul deţine primatul în mai multe domenii. Este primul cercetător al arhivelor medievale româneşti dintr-un tratat de mariologie – „Istoria icoanei făcătoare de minuni”, este traducătorul primului Testament, care apare în Biblia de la Bucureşti, monument fundamental pentru evoluţia limbii române, este cel dintâi român care publică o lucrare de teologie în Occident, la Paris, în 1669, tratat legat de polemica dintre catolici şi protestanţi, o lucrare reeditată, până în 1841, de 4 ori în Occident. De asemenea, este primul român care traversează două continente, Europa şi Asia, trece prin 17 capitale ale lumii de atunci, este cel mai mare călător român al Evului Mediu, este figura cheie a laicizării şi europenizării învăţământului rusesc şi a uniformizării doctrinei bisericii ortodoxe ruse, tot el este primul ambasador oficial al Rusiei, este primul autor care dă o descriere literară a Siberiei, iar lista poate continua. Deci, iată un român care este recunoscut din Apusul creştin până în îndepărtatul Orient!

Ideea naţională şi cultura în România în preajma Războiului Întregirii Ţării a fost comunicarea susţinută de prof. univ. dr. Cătălin Turliuc de la Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi, în finalul căreia a reiterat ideea de a vorbi despre faptul că în acest an se împlinesc 100 de ani de la Unire şi nu un centenar al României.

Despre legătura dintre cult şi cultură în istoria neamului românesc a vorbit semnatarul acestor rânduri, arătând că în decursul timpului conştiinţa unităţii de neam a fost întărită mai ales prin traducerea şi tipărirea cărţilor bisericeşti în limba română pentru întreaga seminţie românească, punându-se astfel bazele limbii române literare, consolidându-se şi mai mult conştiinţa unităţii de neam a tuturor românilor. Slujitorii Bisericii, dar şi Biserica, ca instituţie, au fost cei care au făcut să circule cărţi de slujbă şi de învăţătură în limba poporului, limbă înţeleasă de toţi, cărţi care au circulat în toate provinciile româneşti, afirmând adesea în Predoslovii unitatea bisericească şi naţională a tuturor românilor

Concluzia acestui simpozion a fost aceea că doar o mai bună cunoaştere a culturii, a identităţii şi păstrarea demnităţii naţionale ajută un popor să se dezvolte, să dăinuie în istorie şi, ceea ce este foarte important, să intre în dialog demn şi creator cu alte popoare.

 Dr. VASILE M. DEMCIUC

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: