Pesedeul nu moare, ci se transformă

Ca într-o manea de succes („Jana se transformă”). În ce se transformă un partid când îşi pierde statutul şi identitatea, adică în ce se metamorfozează? În orice altceva: ceată, clan, clică, gaşcă, bandă, mafie (famiglia), adică oamenii măriei sale, oaste de strânsură, adunătură, gloată, turmă şi multe altele.

Aserţiunea de mai sus mi-a fost sugerată de istoria îndoliată a CEx-ului PSD de zilele trecute, în care social-democraţia românească a fost îngropată definitiv, nici măcar numele nu i s-a pus pe cruce, aviz amatorilor de ideologii încă valide, libere de contract, pentru propriile formaţiuni în curs de înfiinţare.

În ce s-a metamorfozat, (cât pe ce de n-am tastat matrafoxat!) PSD? În câte ceva din mai toate. De demonstrat. (Ideea de metamorfoză mi-a venit din programul iniţial de fondare a social-democraţiei româneşti pe ruinele comunismului ale cărui idealuri cică le-a compromis Ceauşescu, program bine primit atunci la nivel european şi nu numai, dar de care s-au ales praful şi pulberea în leadershipul dragnian. De reţinut că ideologia a fost doar o mască de la început, una care să facă frecventabilă o formaţiune de lider, devenită în final cleptocrată, antidemocratică).

La respectivul conclav (sală închisă con clave – „cu cheia”) al CEx-ului, s-a văzut cu claritate că toată teoria activiştilor social-democraţi nu are absolut nicio legătură cu realitatea vieţii noastre, nici cu managementul guvernamental (iertaţi pleonasmul!), ci doar cu interesele comandirului suprem şi ale confraţilor săi, de aici ideile de clan, gaşcă, şi al câtorva alţii grupaţi în funcţie de lift: unii jos Dragnea, autocratul, compromisul, condamnatul, sforarul (Financial Times)… şi ceilalţi, rămaşi inerţial lângă daddy pentru a-şi conserva sinecurile, şi-au declarat necondiţionat supunerea – sus Dragnea! Pare că răzvrătiţii nu au putut defini cuvântul „altcineva”, de aceea liftul s-a înţepenit, situaţie insolită din care nu prea se ştie cum va ieşi fiecare. Oricum ţara şi poporenii au lipsit din discuţie.

Ideea de „bandă” vine să completeze tabloul: de moment ce nu s-au auzit decât voci pentru dezincriminarea unor fapte penale, prin orice mijloace, de la ordonanţe de urgenţă până la legi care să-i salveze de pedepse, e clar că măreţii lideri social-democraţi nu mor de grija sărăcenilor noştri, vreo 40% din totalul populaţiei, cât de soarta libertăţii lor şi a averilor proprii adunate preponderent cu anasâna. Căci modelul „sărac şi cinstit” al tătucului fondator, Ion Iliescu, nu a fost niciodată luat în serios.

www.romanidecentenar.ro

Tendinţa de mafiotizare, de protejare a famigliei, a ieşit şi ea la iveală: el Lider Maximo a manifestat înţelegere şi iertare, ca mai mare al baronilor, faţă de prea îndrăzneţii neascultători, iar teama lor de viitor, nevoia stringentă ca tătucul să aibă grijă de libertatea lor şi promisiunea de reîmpărţire a caftanelor i-au readus pe rătăciţi la mâna jupânului. Cel puţin asta vrea să însemne fumul alb ieşit de îndată pe hornul sediului din Kiseleff.

Numai că hainirea supuşilor actuali, provocările toamnei zbuciumate care iată bate în geam, contextul naţional şi mai ales european, presiunile legate de întărirea statului nostru de drept, de necesitatea rezolvării contenciosului cu Comisiile de la Veneţia şi GRECO…, toate au nevoie nu de o oaste de strânsură, cum s-a văzut la ultimul CEx, ci de unitate a tuturor oamenilor măriei sale, ceea ce nu mai poate fi sigură. Nu-mi dau seama ce li se mai poate oferi disidenţilor pentru a continua actuala stare de izolare a României şi a PSD, de mătrăşire a Justiţiei şi a statului de drept.

În final, aş aminti totuşi şi câteva lucruri bune: există şansa ca discuţiile din PSD să capete nuanţe de transparenţă şi democraţie, cam firave deocamdată, dar măcar există. La fel cum mi se pare promiţătoare punerea în discuţie, fără ameninţarea cu moartea şi puşcăria ca pe vremuri antedecembriste, a calităţilor şi defectelor liderului suprem, a atitudinilor, a politicilor şi a relaţiilor acestuia. Da, coborârea de pe soclul comunistoid e măcar o speranţă. Mică, dar totuşi speranţă. În rest…

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: