Ziare la Fălticeni în timpul Primului Război Mondial

Ziarele, revistele, gazetele au menirea de a ţine la curent poporul cu evenimentele politice, economice, sociale, culturale, religioase. Orice publicaţie are obligaţia de a nu ciunti adevărul, dar nici de a-l exagera de dragul publicităţii. Fălticeni a fost şi este un oraş binecuvântat care a dat multe nume culturale, deci era firesc ca aici să apară multe publicaţii, mai ales că existau şi tipografii în oraş (în decursul unui veac, aproximativ 10 tiparniţe), cea mai renumită fiind M. Saidman. Însă de o bogată activitate s-au bucurat şi tipografiile A. Goldner (1879), Cultura, I. Bendit, C. Popovici, dar şi altele din oraş. Din păcate, multe au fost victimele buldozerelor. La Fălticeni apare prima revistă de folclor din România, „Şezătoarea”, sub îndrumarea atentă a lui Artur Gorovei (1892).

Amintind şi faptul că prima publicaţie locală, „Plăeşul” (numele spune totul), a apărut în 1876. Mă opresc din elogiu, pentru a mă întoarce la intenţia de la începutul acestor rânduri.

La Fălticeni, în timpul Primului Război Mondial, dar şi înainte şi după război, au fost oameni inteligenţi care au conştientizat importanţa informării maselor. Cu atât mai mult în timpul unei conflagraţii, era necesar a ţine la curent pe omul simplu cu desfăşurarea evenimentelor care îi privea pe toţi în mod direct. În timpul primei conflagraţii mondiale, prozatorul Mihail Sadoveanu a fost mobilizat odată cu intrarea României în război, la data de 15 august 1916. Mihail Sadoveanu, locotenent în Regimentul 16 Infanterie Suceava, a fost corespondent de război; pledând pentru pace, Sadoveanu a fost un mare apărător al păcii. Scriind numeroase articole despre război, realizând reportaje de război, el a descris reala situaţie din tranşee, adevăratele drame pe care le trăiau cei plecaţi pe front. Mihail Sadoveanu a scris despre noroiul grozav care le dădea bătaie de cap soldaţilor, despre umezeala care le intra în oase şi-i demoraliza, despre foamea cea neîndurătoare, despre păduchii care se înmulţeau văzând cu ochii, despre mirosul morţii acolo, în tranşee, într-un cuvânt, despre dezumanizarea soldaţilor care au plecat la război plini de entuziasm şi de dorinţa de a lupta pentru ţară. Războiul însă nu era ca la paradă, cu uniforme frumoase, cu muzică de fanfară şi cu buchete de flori.

În oraşul de pe Şomuz în perioada aceea greu încercată au existat mai multe ziare care ţineau să publice lucruri de interes public. Amintim aici „Vocea Sucevei” (1914), „Vestitorul satelor” (1912-1918, apărută la Baia la iniţiativa înv. Neculai Stoleru), „Glasul Sucevei” (1918), „Şezătoarea” (1890-1929), „Buletinul Muzeului Sucevei din Fălticeni” (1916-1918).

Este recunoscută puterea cuvântului. Cuvântul poate influenţa masele, cuvântul poate învrăjbi sau poate pune pacea şi liniştea între două tabere. Cuvântul poate aduce încurajare sau deznădejde în sufletul unui om. Să dea bunul Dumnezeu ca în gazete să nu mai găsim cuvintele moarte, ură, război! (LENUŢA RUSU, Fălticeni)

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: