Cezar's

Unde aşteptăm trenul?…

Artist. „Cel care lucrează cu mâinile este un muncitor. Cel care lucrează cu mâinile sale şi cu capul este un meseriaş. Cel care lucrează cu mâinile, cu capul său şi inima este un artist.” (Sfântul Francisc de Assisi)

Cohen (Leonard). Muzicianul canadian Leonard Cohen, care a fost de asemenea un poet apreciat şi romancier, a murit la vârsta de 82 de ani. „Sunt pregătit să mor. Sper că nu este foarte incomod. Cam asta este pentru mine. Am terminat unele lucruri. Nu ştiu câte altele o să mai pot termina pentru că în acest moment trec printr-o stare de oboseală profundă… Sunt momente în care nu fac altceva decât să stau întins. Nu mai pot cânta şi mă lasă repede şi spatele” declara artistul.

Dragostea. „Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, judecam ca un copil; dar de când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului. Căci vedem acum, ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.” (Apostolul Pavel)

Feminin. Enigel, prin aspiraţia solară, întreţine dorinţa de perfecţionare a spiritului, „căci la soare roata” sufletului se măreşte. Idealul înălţării nu este un dat general al fiinţei; el cere sacrificii, renunţări, experienţe care o maturizează, temperându-i emoţiile. Sintagma „fiară bătrână”, metaforă a fiinţei raţionale, reuneşte sugestiile acestor exerciţii îndelungi ale raţiunii care a învăţat să fie necruţătoare (ca o fiară) cu ispitele trupului. La Eminescu, apa plânge în fântâni, subliniind emoţia declanşată de solemnitatea naturii. Ion Vinea mută accentul pe dramatismul vieţii, deşi reia imaginea: „Plânsul vieţii suie-n fiinţă/ ca fântânile cu jerba sângelui,/ ca tăcerile cu rugăciunile” (De profundis). Pentru el, fântânile sunt locuri oraculare: „Ora fântânilor lumii,/ înger şopteşte prin umbre/ vorbele rugăciunii” (Ora fântânilor). Ele sunt ecoul vremurilor apuse: „Ascultă cum îngână fântânile/ cuvintele rămase din trecut” (Drum). Lângă o fântână secătuită, timpul se opreşte în loc: „Să ne oprim aici lângă fântâna secată/ că salcia serii cade apăsător,/ chiar piscurile se gârbovesc copleşite” (Septembrie).

Fericire. „Sunt prea rezonabilă ca să mai cred că fericirea nu e de găsit decât la hotarul ei cu păcatul. Dacă nu ai bucuria în tine însuţi nu ţi-o pot da nici curăţenia, nici păcatul.” (Marguerite Yourcenar)

Loren (Sofia). “Am mai avut norocul de a avea succes în anii ‘50, când frumuseţea avea o altă însemnătate decât are astăzi. În zilele noastre, orice actriţă tânără sau model devin celebre foarte repede şi nu au timp să-şi dezvolte personalitatea.”

Nimeni. Se spune că în spatele unui bărbat puternic se află o femeie puternică. De multe ori, în spatele unei femei puternice nu-i nimeni.

www.romanidecentenar.ro

Pisică. „Dorind a demonstra inteligenţa pisicii care ar fi superioară inteligenţei canine, Jerome K. Jerome descrie o scenă cu cei doi rivali. Un câine, legat solid cu lanţul, latră de zor la o pisică, zmucindu-se din răsputeri pentru a ajunge la ea. Pisica, de la o oarecare distanţă, îl priveşte calmă şi, culmea, începe să se spele. Pe cînd cîinele nu-şi dă seama că nu-şi poate rupe lanţul, ea este perfect conştientă de acest fapt salvator. Q.e.d.” (Gheorghe Grigurcu)

Presiune. Pădurile Terrei sunt supuse unei presiuni tot mai mari. În ţările subdezvoltate prin supraexploatare, în celelalte ca urmare a poluării. Anual, suprafaţa acestora se reduce cu aproape 12 milioane ha, ceea ce reprezintă 0,4% din suprafaţa pe care pădurile o ocupau pe glob în anii 1980, adică dublul suprafeţei pădurilor României.

Uitare. „Uitarea şi memoria sunt la fel de inventive.” (J. L. Borges)

Vitalitate. „La 70 de ani, Arghezi mânca la prânz şi seara, ciorbe cu afumături, piftie, tocăniţă, sarmale, friptură şi cartofi prăjiţi, apoi desert şi nu lipsea paharul cu vin. La masă tăcea, mesteca încet, călugăreşte. Apoi am păşit amândoi în odăiţa de lucru şi de culcare a lui Tudor Arghezi care se afla în foişorul casei. Mobilată simplu, ca pentru un şcolar silitor, cu pătuc de fier, masă de brad, ceaşca de cafea şi tutunul ordinar pe masă, printre multe foi. Coborâse după cafea. Am răsfoit uşor printre hârtiile împăturite, speriat să nu mă surprindă prietenul. Deseori am făcut incursiuni în zona nebuloasă a biografiei argheziene, în urma căreia a curs multă cerneală în revistele culturale ale vremii, pornind de la actul naşterii sale, în privinţa părinţilor lui nelegitimi. Era interesantă genealogia obscură şi povestea cu şapte neveste a tatălui său. L-am cunoscut la o parolă, cu înalţi învăţaţi bonvivanţi prelaţi, cu ceapă şi vin înainte, apoi am dat de condeiul său fertil. Ne vedeam des la Academia Terasă, la grădina Oteteleşanu, alături de Minulescu şi alţii.” (Constantin Beldie, „Oameni văzuţi de aproape”)

Zădărnicie. Să iubeşti pe cineva care nu te iubeşte e ca şi cum ai aştepta trenul în aeroport!

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!