Un punct de vedere

Motiv de război

Motto: „C’est le commencement de la fin”

(fr. „E începutul sfârşitului”)

Talleyrand

Iacătă, vorba unui reputat şi regretat istoric, vine şi trece Sânta Marie Mică, vine şi trece ziua Crucii (bă, să nu mâncaţi fructe cu seminţele dispuse în cruce că, zice lumea, veţi fi crucificaţi!) şi cele două lumi tot încrâncenate sunt, se spurcă reciproc, într-o voluptate a nimicului, a lucrului mărunt, ca şi cum s-ar lua la întrecere care spurcă mai mult şi mai bine. Dacă nu are de unde te apuca, eşti şi tu un om ca toţi alţii, atunci musai că-ţi face un dosar (vorba vechilor activişti de partid: „i-am tras o demascare!”), te trezeşti la procuratură acuzat de trădare a intereselor naţionale sau pentru ceva mai paşnic şi mai mărunt, ceva inventat, ceva care te îndeamnă să stai cu mintea trează, ca să nu te ia pe nepregătite. Dacă umbli cu acte, de ce-ai semnat sau n-ai semnat, dacă eşti cu oile, de ce se agaţă lâna prin scaieţi, trebuie luat ministrul cu oile, de resort, la întrebări, iar dacă sacrifici porcii bolnavi de pestă, de ce nu-i tratezi ca-n Uniunea Europeană, să nu mai moară. Numai în guvern să nu fii! Dacă iei o măsură, nu faci bine, că te şi contrează domnul preşedinte, nu semnează ce-i de semnat, te amână până vine el de la Sfinxul din Carpaţi, ori te dă în gât la Curtea Constituţională. De o bună bucată de timp s-a specializat în pus beţe-n roate, parcă ar fi fost frânar la CFR şi mânuia saboţii. Dacă s-ar fi întâmplat o dată, acolo, ar fi putut fi iertat, că le mai încurcă şi omul, poate că e obosit, n-are chef, i s-au înecat corăbiile, dar nu, o stare pasageră s-a permanentizat, devenind supărătoare. Să dea Dumnezeu să nu facă la fel şi cu „guvernul meu”, să nu-i fi devenit chestia cu amânarea o boală fără leac. Mă tem că nici guvernul care va veni, mai ales dacă va fi „în haită”, altfel zis, de uniune naţională, nu-i va da atâta putere de cât poate duce, ca să-l mulţumească şi să nu mai stea îmbufnat, la Sibiu. La ce i-o fi folosit amânarea avizului pentru rectificarea bugetului? S-a văzut că nu se dărâmă lumea, nu-i, cum se zice, o chestiune de siguranţă naţională care trebuie frământată până i se găseşte rezolvarea. Dacă n-aş şti că i s-a cerut din timp acest aviz, prin CSAT, aş fi înclinat să-i dau dreptate şi să sancţionez guvernul, dar nu, plecarea din CSAT, chemarea premierului la consultări chiar în ziua anunţată că pleacă în Spania, dă de gândit că o face cu un scop, dintr-o răutate studiată, poate indusă de nişte consilieri care-i vin în întâmpinare. Culmea e că au fost trimişi doi miniştri, Teodorovici şi Tudorel Toader, care au fost daţi pe mâna unor consilieri, fără explicaţii şi fără scuze. Totul porneşte de la nişte bani, alocări de fonduri la preşedinţie şi la servicii. Li s-au dat banii şi nu i-au cheltuit; în mod normal, banii necheltuiţi iau alte destinaţii, că de asta se face rectificare bugetară. Într-un timp, îl apucase aşa, pe neaşteptate, grija pentru banii de pensii şi salarii, dar şi de cei pe care trebuie să-i primească crescătorii de porci în urma sacrificării din cauza pestei porcine africane. Nu sunt surprins că guvernul face greşeli, nu-i de iertat, dar de ce persistă în greşeli preşedintele?

După cum se ştie, domnul ministru al Justiţiei, Tudorel Toader, a reuşit, în sfârşit, să aleagă procuror şef pentru DNA, în persoana doamnei Adina Florea, de la Procuratura Constanţa. Au şi început discuţiile că tatăl doamnei Florea este consilier PSD de mai mult timp, prilej de vorbă lungă, dar şi de invalidare a propunerii, pe motivul acela vechi; părinţii mănâncă aguridă şi copiilor li se strepezesc dinţii. Iar dacă procurorul propus a mai şi fost prins cu alţii la o discuţie cu DNA-ul doamnei Kovesi, atunci să te ţii. Am încredere în tenacitatea şi argumentaţia ministrului Toader.

Nu ştiu cât de rău este că am intrat în gura Europei, să-şi dea fiecare cu părerea despre cât de lipsiţi de libertate sunt românii, cum gem şi suferă sub tirania lui Dragnea şi ai lui, n-au dreptul nici să manifesteze paşnic şi să-şi strige nemulţumirea, sunt reprimaţi, bătuţi şi gazaţi. Parlamentul European va spune ce aude de la cei plătiţi, plătiţi bine de statul român, ca să arate câte suferinţe îndură românii sub o guvernare social-democratică greu de suportat. Aşa a fost şi mai este cu „cea mai coruptă ţară”. Această „calitate” a fost indusă tot de românii aflaţi în posturi bine plătite, interesaţi în denigrarea ţării lor, ca ei să poată lua salarii foarte mari. Din această cauză am spus şi repet că parlamentarii români trimişi în Parlamentul European nu apără interesele ţării, ci ale partidului care i-a pus pe listă, şi just ar fi să fie plătiţi de partidul care-i trimite. Această modalitate de plată trebuie încercată cât de curând şi se va vedea cât de scumpă le este ţara când eşti plătit din banii partidului, dintr-o chetă de la membrii partidului şi de la simpatizanţi. Dacă PSD-ul le face bucuria asta, să vezi atunci înjurături şi văicăreli, considerând că PSD-ul are cu ce-şi plăti parlamentarii proprii. Cei care n-au bani, să nu trimită sau să trimită după câţi bani au. Mi se pare normal ca într-o societate a banului, fiecare să trăiască din banii proprii. Cât despre preşedintele nostru, trebuie lăsat să se rodeze lent, dar temeinic, să-şi poarte superioritatea prost susţinută şi neînţeleasă peste capetele noastre şi să-şi clameze puterea: ha, ha, ha!

ION CERNAT

 

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: