Cela Neamţu şi Costin Neamţu la Suceava, cu o expoziţie de înaltă calitate artistică şi de profundă simţire românească

Ramona Ţăranu cu o amintire de neuitat din Suceava natală pentru timpul care o aşteaptă în Japonia: „Trăiri iconice” de Cela Neamţu&Costin Neamţu

Publicul, de zile mari!, cu participări de la Iaşi, Piatra Neamţ, Paşcani, Fălticeni, Vama, de Suceava nici nu mai vorbesc, a dat măsura adevărului mărturisirii dr. Constantin-Emil Ursu, director general al Muzeului Bucovinei, că artiştii Cela Neamţu şi Costin Neamţu erau de mult aşteptaţi la Suceava, îndeosebi Cela Neamţu, prezentă doar cu prilejul expoziţiilor taberelor de creaţie organizate de instituţie, dar cred că nici Costin Neamţu nu a mai avut aici o personală în ultimul deceniu. De asemenea, inspirata invitare pentru cuvântul de deschidere a scriitorului Grigore Ilisei, apreciat şi pentru cronicile şi albumele sale de artă, a desăvârşit un eveniment memorabil, de care beneficiem până la sfârşitul lunii, „Trăiri iconice”, cum şi-au intitulat artiştii expoziţia, putând fi vizitată şi revizitată cu reînnoită bucurie.

Dând expresie inspiraţiei generate iniţial de misiunea de curator al unei mari expoziţii la Institututul Cultural Român de la Lisabona de Ziua Internaţională a Iei din 2015 – expoziţie care a reunit nume mari ale artelor plastice româneşti, nu doar o replică la celebra „Blouse Romaine” a lui Matisse, ci şi o omagiere profesionistă a acestei minunate creaţii populare – şi apoi ajutorului celest primit de la Elena Constante, prin „petecele de frumuseţe” rămase de la ea din vechi cămăşi ţărăneşti, Cela Neamţu a adus pe simezele galeriei de la parterul Muzeului de Istorie Suceava, într-o primă reunire expoziţională, douăzeci şi două de lucrări – desen, pictură, colaj. Lucrări care, prin specificul zonelor folclorice evocate, acoperă mare parte din teritoriul României cu creaţii ce cinstesc această piesă vestimentară, cămaşa naţională (cum ţin minte din copilărie că i se spunea la Vama şi Câmpulung, şi cum nu puţini din generaţia mea continuă să o numească), purtată cu mândrie şi de „frumoasa Rodica”, şi de doamnele voievozilor şi regilor noştri. Previzibil, ochii caută întâi şi rămân îndelung pe „Petece de frumuseţe din Bucovina”, dar cum să rezişti şi splendorii celorlalte? Numai la expoziţia tablourilor realizate pe suportul catrinţelor de Dany Madlen Zărnescu, care a valorificat cealaltă piesă din superbul costum feminin popular românesc, am mai avut acest sentiment al îngemănării plastice cu „Ciocârlia” în interpretarea lui George Enescu.

 Nu-mi pot închipui o însoţire a cămăşilor naţionale ale Celei Neamţu mai solidară, mai creatoare de plus de frumuseţe reciproc decât cea oferită de cele 44 de pasteluri ale lui Costin Neamţu! Cu peisaje încântătoare, tratate în luminozitatea dulce-armonioasă a naturii din locurile natale, de la Cornii Sucevei, care l-au impus încă de la începutul carierei drept pastelistul român numărul unu printre contemporani, peisaje cărora li se alătură, păstrând aerul de familie, cele ale perioadei din urmă, în care sunt preferate culoarea mai intensă, contrastul şi, de aici, o expresivitate de ansamblu care te urmăreşte, dar mai ales prin ceea ce îl face inegalabil, muzica suavă a materiilor încălzite de mâna omului, căuşul şi vasele de lemn, oala, ulcica, ulciorul, chiupul de lut, ghemele de lână – pastelurile lui Costin Neamţu, ca şi cămăşile naţionale ale Celei Neamţu, păstrează, salvează chiar prin artă elemente importante în viaţa de zi cu zi ale unei lumi de demult, de care ne-am îndepărtat grăbit, ale unei civilizaţii în implacabilă destrămare. În faimoasele sale rubaiate, poetul persan Omar Khayyam se întreba în faţa ulcelei de lut despre făpturile din care s-a plămădit, dar şi despre buzele care vor sorbi din cea în care va mai trăi el însuşi o vreme. Mai puternic decât oamenii, lutul din lucrurile oamenilor ne apare la rându-i perisabil, repede trecător. Veşnicia, atât cât putem să ne-o imaginăm, aparţine creaţiilor realizate de meşteri anonimi din pastelurile lui Costin Neamţu.

 Deoarece am înţeles că aranjarea expoziţiei a aparţinut Suzanei Cosovan şi colegelor sale, nu se poate să nu rostim un cuvânt de apreciere şi la adresa acestora. Aşezarea tapiseriei ţesute pe gherghef vertical, în tehnica denumită haute lisse, care evocă ferestrele putnene în fereastra oarbă a întâiului spaţiu al galeriei şi a monumentalei „Umbrae parvae” pe peretele opus din cel de-al doilea, adică la un capăt şi celălalt al expoziţiei, creează şi un ambiguu efect de în oglindă, dar sugerează mai ales o deschidere a expoziţiei dincolo de ziduri, spre transparenţele albastre ale cerului.

www.romanidecentenar.ro

 Pierdută în liniştea de dinainte de vernisaj în contemplarea acesteia din urmă, încercând să descopăr textura diferitelor componente din care a crescut unitar, am ajuns să recunosc în cele din urmă şi albastrul care mă izbise la prima privire, albastru parcă izvodit din lucrările de grafică ale lui Lisandru Neamţu, „albastrul de Lisandru”. Aşadar, o evocare a celui de-al treilea artist al familiei, cunoscut fălticenenilor din expoziţiile de trei ori Neamţu, cel de-al patrulea, Mălin, învăţând şi lucrând în aşteptarea zilei sale. Lucrarea expusă la Suceava acum, mi-a spus artista, este a opta dintr-un ciclu pe care şi-l doreşte din zece şi care omagiază cele două milenii împlinite în anul 2017 de la ultimul semn de viaţă al nemuritorului poet Ovidiu, făcând trimitere la capodopera sa, „Metamorfoze”, mai exact la înfruntarea în măiestria ţesutului dintre Arachne şi zeiţa Atena.

Am vizitat de trei ori până acum expoziţia acestor „Trăiri iconice”, trăiri complexe exprimate prin imagini („Eu le-am făcut cu sentiment!”, mărturisea Costin Neamţu, referindu-se la peisajele cu dealuri şi coline peste care au trecut anii cu sutele, dar şi la naturile statice cu obiecte casnice mai durabile decât autorii lor), trăiri ale privitorului lor, trăiri în care artist şi iubitor de artă intră în dialog, dar şi trăiri ale sfinţeniei, cum spunea Grigore Ilisei, ale harului care vine de la Cel de Sus. A treia oară, am văzut expoziţia împreună cu o tânără, Ramona Ţăranu, revenită după patru ani din Japonia în Suceava doar pentru câteva zile. A întârziat în faţa fiecărei lucrări, le-a fotografiat pe toate şi negraba şi admiraţia cu care s-a uitat, şi iar s-a uitat la fiecare, a fost pentru mine un fel nou de a le vedea. Şi sunt sigură că voi mai trăi asemenea momente aici până la sfârşitul lui septembrie!

O expoziţie a excelenţelor, cu lucrări desăvârşite într-un univers plastic desăvârşit, cu un comentariu cald şi substanţial, „impecabil”, ca să-l cităm pe Costin Neamţu, în care Grigore Ilisei a fost şi prieten, şi critic de artă, şi povestitor inspirat, cu un public cunoscător şi iubitor: Cela Neamţu şi Costin Neamţu ne-au făcut într-adevăr un dar regesc, cuvântul de minunare, şi admirare, şi gratitudine pe care l-am auzit cel mai des fiind regal, căruia Cela Neamţu i-a spus „o mărturisire de dragoste pentru Bucovina”, care a fost întâi a soţului şi care a devenit de mult, atât de mult, şi a Domniei Sale.

Închei cu bucuria sensibilulului film dedicat evenimentului „Trăirilor iconice” la Suceava de Daniela Micuţariu şi echipa sa, din care îl ştiu şi îl preţuiesc pentru devotamentul profesional doar pe Silviu Olariu, toţi însă meritând laude, şi cu îndemnul adresat bucovinenilor de a nu pierde această expoziţie aparte: la ceasul privirii în urmă, cu greu vom găsi în şirul manifestărilor artistice desfăşurate în anul împlinirii unui secol de la Marea Unire, una de o asemenea calitate şi profunzime a vibraţiei patriotice.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: