Un punct de vedere

Isterii de toamnă

Motto: „Hommo homini lupus”

 (lat. „Omul e lup pentru om”)

 Plaut, Asinaria

 După 10 august a.c., trei săptămâni la rând, toţi cei care aveau de reproşat, de condamnat, de reclamat, de revendicat drepturi şi libertăţi, societatea care clamează că vrea ca-n Europa, până şi societatea neînregimentată, civilă, „toată gaşca-n păr” adică, au tot bătut din gură, întorcând pe toate feţele evenimentul neautorizat şi nerevendicat, vrând să caute vinovaţii, să-i facă să plătească, să-i condamne, să le stoarcă ultima fărâmă de demnitate, să-i tăvălească în lăturile unor conştiinţe dubioase. Erau, la un moment dat, vreo 800 de reclamaţii făcute de cei care au crezut şi cred că e rost de parale de la guvernare (Teodorovici ţine punga deschisă pentru orice pungaş şi golan), ceva care aduce aminte de „Colectiv”, când şi unde lumea se distrează şi statul plăteşte, un fel de „Trai, nenică, pe banii Babacului!”. Din toate acuzaţiile care s-au adus, una a făcut carieră, din moment ce a ajuns, graţie a „lumii bune”, pe masa Parlamentului Europei. Este vorba de gazarea demonstranţilor paşnici, nişte mieluşei, cărora nu le-au trecut nici acum intoxicaţiile cu substanţe iritante, care vor despăgubiri şi tratamente gratuite printr-o capitală europeană. Problema gazării poate că ar fi trecut aşa, cum se îndepărtează fumul, dacă n-ar fi intervenit „specialiştii” în bălăcăreli, cărora li s-a adăugat (putea să piardă ocazia de a se răfui cu guvernul?) preşedintele nostru în goana după al doilea mandat. Vă amintiţi de celebra, de acum, formulă „A trebuit să moară oameni”? Ei, bine, acum a mai rostit o sentinţă prezidenţială cu „Au fost gazaţi oameni!”, cu care a mai luat nişte voturi de la cei miloşi, strânşi cu toţii într-un ONG numit „Fără gaze!”. Ne-am obişnuit cu luările de cuvânt ale domnului preşedinte, la fiecare scoate câte o perlă cu care va rămâne în istorie. Dintre toţi cei care-l amendează pe domnul preşedinte când croieşte câte una istorică, s-o amintim pe Gabriela Firea Pandele, care i-a spus de la obraz că el, preşedintele, era ultimul om îndreptăţit să vorbească de gazare, avându-se în vedere originea etnică a împricinatului. Nişte autorizate gaze de calmat protestatarii au ajuns, datorită promovării lor de cei interesaţi, mai nocive decât gazul sarin şi decât Ziklon B. Ca să încheiem capitolul acesta într-o notă optimistă, să spunem ca Tudor Arghezi că „toată pricina”, e drept, nu-i Gherghina, e căderea guvernului, a lui Dragnea, că el are guvern şi gaz, el e calul dracilor, el nu ne lasă să dormim liniştiţi şi fericiţi. Şi, peste toate, şi-a vândut porcii înaintea gripei porcine, ba chiar acum şi-a găsit să-şi însoare băiatul, i-a făcut nuntă cu manele şi cu o căruţă de bani; care va să zică, şi-a făcut de cap. Jos cu el şi ai lui, să venim noi!

Pare că nu s-a înţeles de cei care ar fi trebuit (erau scutiţi de multă trăncăneală) că „nu mor caii când vor câinii”, trebuie să intre dihonia între cai, să nu mai meargă toţi într-o direcţie. Şi statele nu dispar când vor duşmanii, este nevoie să nu se mai aprindă combustia internă. Se pare că s-a ajuns la acest punct! Nu-i prima dată când se stârnesc furtuni în PSD care, până la un punct, sunt fireşti, intră în ordinea lucrurilor, că partidul, oricare ar fi, este un organism viu, iar orgoliile nu pot fi totdeauna înăbuşite. Să ne întrebăm ce-au realizat până acum cei care s-au rupt de partid? Cam cât au realizat Ponta, Ivan şi alţii, care s-au situat în afara partidului? Au devenit nişte Casandre care prevăd numai nenorociri pentru partid şi ţară, ca şi cum fără ei lumea trebuie să dispară. Cu siguranţă, partidul, PSD, nu trebuie confundat cu Dragnea, care poate fi criticat până când se ajunge la o masă critică ce poate duce la schimbare: pleacă Dragnea, partidul rămâne. Dacă ne referim la dizidenţa doamnei Andronescu, este firesc să ne punem întrebarea: când a avut dreptate şi a fost sinceră cu sine? Atunci când îl propulsa pe Dragnea până la funcţia supremă în stat sau acum, când îi cere să facă un pas în spate? Nu cumva ruptura s-a produs după ce nu i s-a mai dat o funcţie în partid? Acelaşi lucru se poate spune şi despre Gabriela Firea Pandele. Vă amintiţi cum lua jar cu gura că numai Dragnea putea candida la preşedinţie? Oare cine a propus-o la candidatura pentru primăria Capitalei? După o matură chibzuinţă, a constatat că, în funcţia ei, este contrată tocmai de Dragnea, simte Firea o şobolărime pe dedesubt care-i sapă locul, e geloasă pe marile ei realizări, care o pot propulsa nu numai la al doilea mandat de primar, ci chiar la prima funcţie în stat. Ce şi-a zis ea în sine? De mai multă vreme s-a tot prorocit că în toamna asta Dragnea cade, e dat la o parte, va fi condamnat, i se iau Belina şi porcii, averea toată, rămâne cu unghiile pe trotuar, ajunge cerşetor în Teleorman şi – acum e acum – pot să-i iau locul, dacă-i dau un brânci mai devreme, să se sature el să mă spioneze pe mine care am fost purtătoarea valorilor lui Constantinescu, cel înfrânt de servicii. N-o fi făcut-o chiar de capul ei, s-o fi sfătuit şi cu Pandele, şi cu alţii din partid, dar o putem bănui că aşa s-o fi gândit. Cum a răspuns Dragnea? El propune un nou CEx, nu ştim dacă de temporizare sau de pedepsire; este suficient că s-a pus în discuţie funcţia de şef al organizaţiei PSD Bucureşti. Şi după scrisoarea celor şase, Ceauşescu a mai rezistat un timp. Nu mă aştept să se rezolve cazul Dragnea atât de repede şi de bine. Începe numărătoarea inversă şi bătaia pe ciolane.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: