Cezar's

Păcatele tinereţii

Aer. „Eu şi când respir… totul este electoral.“ (Marian Vanghelie)

Baranga (Aurel). „Unul dintre reprezentativii autori dramatici ai perioadei socialismului la noi, Aurel Baranga (1913-1979), este astăzi aproape necunoscut tinerelor generaţii de spectatori. Gloria (cuvântul nu este exagerat) de odinioară, din anii ’50 –’70, când i se reprezentau piesele pe scenele tuturor instituţiilor profesioniste de profil din ţară (echipele de amatori se întreceau, de asemenea, în a-i promova textele la căminele culturale), ţine azi de domeniul unui trecut… istoric. Sunt aproape incredibile performanţele de longevitate cu piesele acestuia (în speţă comedii). În 1974, de pildă, «Opinia publică» înregistrase, numai pe scena Teatrului de Comedie din Bucureşti, de la premiera din 1968, peste 400 de reprezentaţii, dramaturgul notând, în «Jurnalul de atelier» (Editura Eminescu, Bucureşti, 1978), încă în 1966, oarecum sastisit: «sunt atât de sătul de succese, că mi-e dor de un eşec». Faptul că azi regizorii nu se interesează de opera lui Aurel Baranga nu înseamnă neapărat că el este ignorat cu premeditare penitenciară, să zicem, pentru că în aceeaşi situaţie se află aproape toţi dramaturgii de notorietate din anii de dinainte de ’89 (…). În ce-l priveşte pe Aurel Baranga, situaţia este oarecum specială. Nu atât pentru faptul că tematica pieselor sale ar fi depăşită, cât că problematica conflictuală atacată se dovedeşte a fi de neînţeles publicului tânăr (mai ales) la ora actuală. Replicile care odinioară stârneau hohote de râs şi aplauze furtunoase la scenă deschisă („8 mai 1977 – notează în «Jurnal» dramaturgul – «Mielul turbat», de douăzeci şi trei de ani pe scena teatrelor din ţară şi străinătate, ajuns la fabuloasa cifră: douăsprezece mii de spectacole”), nu mai comunică nimic spectatorului de azi, pentru care ele rămân obtuze, cu totul specifice climatului dintr-un anume moment al istoriei, marcat de măsurile organizatorice aplicate în virtutea programului ideologic al partidului, de educare a maselor”. (Constantin Cubleşan, „Ratarea prin succes”).

Dificultăţi. Cel mai greu pentru un celibatar este să dezbrace o femeie, iar pentru un soţ să o îmbrace.

Fidelitate. Întrebare: Care-i definiţia fidelităţii? Răspuns: Ratarea unei ocazii.

Gay. Inscripţie pe uşa unui gay club: „Intrarea prin spate”.

Impostură. „Câţiva foşti sportivi români au fost nevoiţi să-şi scoată la vânzare medaliile olimpice. Ceea ce înseamnă că, pe lângă colecţionarii de licenţe sau de doctorate «copy-paste», pe lângă «scribălăii» semidocţi de penitenciar, o nouă specie a parveniţilor e pe cale să se ivească la orizontul naţiei: colecţionarii de medalii nemuncite, depozitarii gloriei altora. E şi aceasta o formă de sponsorizare!” (Todirel Călugăriţa)

Job. – Doamne, ajută-mă să găsesc de lucru! – Ce meserie ai? – Sunt gropar.

Mai (vreau). Ţine minte! Când o femeie îţi zice că e bine, nu înseamnă că e şi destul…

www.romanidecentenar.ro

Marx. „Nebănuite sunt nu doar căile Domnului, ci şi cele ale marxism-leninismului. Iată un Marx protohitlerist: «Care este baza laică a iudaismului? Necesitatea practică, egoismul. Care este cultul laic al evreului? Mercantilismul. Care e Dumnezeul lui laic? Banul. Ei bine, emanciparea de mercantilism şi de bani – deci de iudaismul practic, real – ar fi autoemanciparea epocii noastre”. (Gheorghe Grigurcu)

Ouă. „Ouăle lui Adrian Năstase sunt de găină.“ (Ion Iliescu)

Păcate. „Când faci o fraudă economică, când furi ceva, când faci evaziune, ai greşit, sunt păcatele tinereţii.“ (Gigi Becali)

Răbdare. Un fiu îşi întreabă tatăl: – Tată, care este diferenţa dintre logodnă şi căsătorie?

– E ca şi cum îţi fac cadou o bicicletă de Crăciun şi nu te las să te sui pe ea până la Paşte.

Sacri. „La noi, şefii de partide sunt ca vacile în India.“ (Antonie Iorgovan)

Suflet (rus). Ce este „sufletul rus”? Nu îl pot defini. Nu ştiu ce este „sufletul rus”. „Sufletul rus” este ceva pe care nimeni nu îl înţelege, nici măcar ruşii înşişi. Este în întregime un mit. „Sufletul rus” a fost inventat de occidentali, care nu înţeleg de ce ruşii se poartă într-un fel atât de ciudat. Sunt albi şi se comportă ca unii de altă culoare, de parc-ar fi „verzi”. Cineva spunea: „Dacă ruşii ar fi fost negri, verzi sau în picăţele, ar fi fost mai uşor de înţeles şi de acceptat pentru vestici. Dar ei sunt albi!”. Asta-i tot. Dar cred că există un „suflet sârb”, un „suflet slav”, un „suflet românesc”, de ce nu? Cred că „sufletul rus” este doar un mit. Să nu vorbim despre „suflet”, hai să vorbim despre cultură. Există o cultură rusă, o mentalitate rusă, pe care aş putea-o defini ca medievală, ca una de secol XIV. Cred că ruşii trăiesc în secolul al XIV-lea, dar, de asemenea, au şi rachete nucleare…” (Andrei Koncealovski, regizor rus)

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: