Stareţa de-acum de la Voroneţ, cu nume pe carte

Am ajuns la Sf. Mănăstire Voroneţ într-o fereastră printre ploi, care a intensificat la coborârea din maşină mireasma crinilor aduşi de Daniela Micuţariu şi a grădinii cu flori din braţele universitarei Carmen Cornelia Balan şi a nepoţilor săi, Vlad şi Irina, şi ne-a umplut plămânii cu aroma de brad a aerului tare, de munte. A fost bine, ne-a dat putere, urma o seară lungă în biserică, dar nu atât prin durata slujbei de priveghere la sărbătoarea Sfântului Tămăduitor, Doctor fără Arginţi Pantelimon şi nici măcar prin ceremonialul înscăunării noii stareţe a celebrei ctitorii ştefaniene, cât prin reverberaţiile sale. Deşi i-am trăit curgerea într-o deplină imersiune sufletească, ori tocmai de aceea, povestea s-a dus în necunoscut cu fiecare minut al ei, au rămas gravate în memorie doar câteva imagini şi mai multe cuvinte de la celălalt capăt, dinspre încheiere.

Înainte de a le aşterne pe hârtie, să ne bucurăm, stimaţi cititori ai Paginilor noastre de Literatură şi Artă, că avem în stareţa de acum, stavrofora Gabriela Platon, o prezenţă familiară, cel mai adesea şi cu o alocuţiune de ţinut minte, la lansări de carte, vernisaje şi concerte, la manifestările culturale ale intelectualilor, oamenilor de condei şi de artă din sudul şi din nordul Bucovinei! Absolventă a Facultăţii de Teologie a Universităţii „Al. I. Cuza” de la Iaşi – specializarea Teologie Ortodoxă-Litere şi a Facultăţii de Istorie şi Geografie – specializarea Istorie-Filosofie a Universităţii „Ştefan cel Mare” Suceava, doctor în Teologie al Universităţii „Ovidius” din Constanţa (cu o lucrare despre „Imagine şi simbol în fresca Voroneţului – de la mărturia vechilor greci la mărturisirea patristică”, invitată la reuniuni naţionale şi internaţionale cu tematici subordonate domeniului său complex de pregătire, stavrofora Gabriela Platon este om al cărţii, fiind totodată şi nume pe carte. De pildă, a semnat studiul introductiv, notele şi referinţele albumului „Voroneţ” (Thausib, Sibiu, 2007), a coordonat volumul „Sfânta Mănăstire Voroneţ. 520 de ani: 25 mai-14 septembrie 2008)” (Muşatinii, Suceava, 2009) şi a îngrijit (împreună cu universitara Carmen Cornelia Balan) volumul „Sfânta Mănăstire Voroneţ: un sfert de veac de la reînfiinţare” (Editura Doxologia, 2016). Când spun „nume pe carte”, trebuie menţionată înscrierea acestuia pe pagina doi, a datelor cărţii şi a smereniei, modestiei monahale. Niciodată pe copertă, cum de altminteri nu apare pe copertele cărţilor pe care le-a scris nici numele monahiei Elena Simionovici, vicepreşedintă a Societăţii Scriitorilor Bucovineni. Întârziind o clipă în foşnetul cărţilor venind de la Sf. Mănăstire Voroneţ şi intrând în biblioteca sa, „Petru Comarnescu”, să menţionăm şi faptul că 2018 este o dată aniversară, din soiul celor „rotunde” în istoria locaşului, şi să vedem şi în aceasta o coincidenţă neîntâmplătoare privind anul înscăunării stareţei de acum.

Dar iată şi câteva din cuvintele păstrate în memorie de la ceremonia sobră din ctitoria voievodală, atât de aproape de lespedea sub care se odihneşte cel care a fost primul stareţ al Voroneţului şi este cinstit astăzi în rugăciuni şi calendare drept Sf. Cuv. Daniil Sihastrul. Ale ÎPS Pimen, arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, vorbind despre „bucuria mare a obştii acestei mănăstiri”, despre „slujirea grea, slujirea maicii Gabriela la această mănăstire, cea mai cunoscută în toată lumea – Voroneţ” şi poposind cu tâlc în istoria împăratului care considerând că „bătrânii nu sunt productivi” i-a alungat din ţara sa, punând-o în primejdie de moarte. Şi despre vitala atenţie pentru învăţămintele care pot veni nu numai de la cei şcoliţi, ci tot atât de bine de la oamenii simpli: „Terminasem Teologia şi nu ştiam până nu am aflat-o aici, la Putna, de la cei bătrâni, că icoanele se pictează cu post şi rugăciune!”. De la prima stareţă a Sf. Mănăstiri Voroneţ, stavrofora Irina Pântescu, pentru urmaşa Preacuvioşiei Sale: „Un cuvânt pe care l-am auzit de la părintele Iachint: un părinte (şi o maică, în demnitatea stăreţiei, am înţeles cu toţii) trebuie să aibă răbdare pentru toţi şi să-i propovăduiască pe toţi. Domnul să-ţi lumineze mintea şi să-ţi dea putere să împlineşti ceea ce eu n-am putut!”. Şi cuvintele exprimând recunoştinţa ale stareţei celei noi pentru încredere şi hotărâre pentru continuitate, încurajată permanent în marea sa răspundere de stareţii-model ai sfântului locaş: Daniil, „în cer”, şi Măicuţa Irina, „lângă noi”.

Şi acum imaginile mai vrednice de talentul unui zugrav din vechime decât de condeiul meu:

www.romanidecentenar.ro

Maica Irina, încă stareţă, citind uşor aplecată la flacăra a două lumânări, în biserica învăluită un răstimp în întuneric, negrul straiului monahal schiţându-i însă silueta cu monahiile ghemuite în jur ca nişte mierle ascultătoare, cu monahia Elena îngândurată în picioare şi cu Vlăduţ în genunchi lângă jilţul său.

Monahia Gabriela la picioarele Maicii Irina, încă stareţă, aşezată în strană, sărutându-i mâna şi Măicuţa sărutând-o uşor pe frunte.

Şi din locul în care mă aflam, cuprinzând curajoasa, minunata obşte a Sfintei Mănăstiri Voroneţ, cu fereastra zidului de miazăzi, înaltă şi subţire deasupra monahiilor, cu trunchiuri, creştete şi desiş de brazi uitându-se prin ochiurile ei. Cu lumânările din candelabrul bisericii oglindindu-se plutitor, lin, pe ramurile lor. Şi luminând, şi de acolo şi de mai sus de noi, cărţile de rugăciuni deschise la pagini însemnate cu fir subţire de mătase. Tricolor.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: