Abuzul de putere şi dreptul la libertate

Puterea politică actuală nu guvernează după legi şi reguli legitimate în primii 28 ani de democraţie românească, ci, în virtutea câştigării alegerilor, după voinţa liderului suprem, iar ideologiile şi doctrinele, ştiinţele politice aflate la baza guvernărilor democratice nu constituie nicidecum preocupări serioase, neconjuncturale pentru actuala majoritate de guvernământ, ceea ce înseamnă că România a ajuns un fel de nebuloasă în care predictibilitatea, planificarea devin imposibile. Semn că statul devine tot mai slab. De demonstrat.

În ţările dezvoltate, pe care le admirăm, drepturile cetăţeneşti sunt respectate, iar partidele majorităţii de guvernământ ştiu şi ţin seama că abuzul de putere generează întotdeauna opoziţii categorice ale societăţii şi bătălii grele pentru libertate care pot duce la eşec şi schimbare a regimului. Nu se ştie însă şi în politica noastră, unde excesele actualei majorităţi dau naştere revoltelor şi protestelor fără sfârşit. Pe moment diriguitorii joacă inconştient cartea nepăsării, numai că urmează doi ani de alegeri pe care cetăţenii le-ar dori din toată inima corecte. Intenţionează actuala putere să renunţe la alegeri libere?

Fiindcă respectarea legilor, a Constituţiei îi apără şi pe politicienii de la Putere, şi pe aceia din Opoziţie, dar şi pe cetăţeni. Iar atunci când însuşi Parlamentul, făcătorul legilor şi al Constituţiei, forţează corpusul legislativ ori îi schimbă sensul, să nu se aştepte domnii de la putere ca populaţia, cetăţenii contribuabili şi cu drept de vot să nu reacţioneze, fie şi prin tăcere, prin inscripţii pe dealuri şi ironii caustice ca acum, fiindcă protestele lor devin astfel legitime.

De mai bine de un an şi jumătate, actuala majoritate forţează, uneori pe faţă, alteori pe sub mese, concomitent cu abaterea atenţiei, sistemul legislativ pentru a-şi crea avantaje nu numai personale, ci şi de partid, în defavoarea drepturilor şi a libertăţilor tuturor celorlalţi cetăţeni egali în faţa legii. Iar aceste lucruri sar prima dată în ochii organismelor internaţionale dedicate apărării drepturilor omului, ca urmare intervin prin vocea înalţilor comisari europeni, a guvernelor (aliate) şi a ambasadelor, la fel cum o făceau şi înainte de 1989, deşi regimul se declara şi atunci, ca şi acum, democratic. Nu alta e semnificaţia reluării emisiunilor postului de radio Europa Liberă.

Anormalitatea vine împreună cu manipularea precum că schimbările de legislaţie în defavoarea drepturilor omului se fac în numele libertăţii, al democraţiei: de exemplu, aşa-zisa reformă în Justiţie este dedicată cică abuzurilor juridice, abuzuri care nu se referă însă la majoritatea cetăţenilor, ci la câteva zeci de lideri care sunt bănuiţi că s-au jucat cu focul corupţiei. Fireşte că normal ar fi ca justiţia să nu aibă niciun rateu, ca în ţările cu regimuri dictatoriale, dar procentajul greşelilor, al neconfirmării acuzaţiilor din dosarele procurorilor este de trei ori mai mic în România decât media europeană.

La fel cum, din necesităţi electorale şi de partid, au apărut clase, categorii de cetăţeni privilegiaţi, favorizaţi prin salarii şi pensii speciale şi suplimentare. E vorba de aleşii locali şi naţionali, de unele categorii de funcţionari. Iar asta tocmai când în ţările Uniunii Europene privilegiile şi imunităţile tind spre zero. E foarte clar pentru toată lumea că privilegiaţilor li se vor da misiuni importante la viitoarele alegeri şi, în niciun caz, nu e vorba de pregătirea unor scrutine cinstite, democratice în care cei mai buni, mai merituoşi să fie aleşi, ci de menţinerea la putere a actualilor corupţi, manipulatori, cu mâinile până la cot în bugetele publice.

Nu exclud faptul că, tocmai de frica mâniei populare, Gabriela Firea, „primarul general al României”, şi-a schimbat hotărârea de nu permite organizarea marelui miting al diasporei pe 10 august. Nu exclud nici pierderea ruşinoasă a suveranităţii statului român, îngenuncheat de transfugi ca Sebastian Ghiţă, Radu Mazăre, Elena Udrea…, cetăţeni români care nu vor să se supună legilor patriei lor. Iar dacă un stat nu poate înfăptui legea, acela nu mai e stat de drept. Abia aici se vede ce tare ministru al Justiţiei avem.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: