Şi bunicii mei au luptat la Mărăşeşti

Acum 101 ani, pe timpul acesta, 24 iulie – 19 august 1917, Armata a II-a şi Armata a IV-a Română, conduse de generalii Averescu şi Constantin Cristea, apoi de Eremia Grigorescu, duceau lupte grele împotriva celor 12 divizii ale Puterilor Centrale ale generalului Mackenzen – 850 de tunuri, 1100 mitraliere… Printre combatanţi s-au aflat şi ambii mei bunici. Şi nu oricum, ci în calitate de comandanţi de tun, acolo, la Mărăşti, Valea Putnei, Nămoloasa, apoi pe platourile de la Mărăşeşti, Muncelu, Răzoare, în încleştarea aceea pe viaţă şi pe moarte.

Nu aveau nimic în comun cei doi bunici ai mei, după tată şi mamă, decât calitatea de artilerişti şi comandanţi de tun, participanţi activi la prima conflagraţie mondială, de la început şi până la sfârşitul războiului mondial.

Bunicul după tată, Vasile Gavril, era un bărbat înalt, longilin (şi la bătrâneţe) mai rasat, care se îmbrăca „nemţeşte”. Era antreprenor, adică lua partizi de lemn de la Moşia regală, pe care le fasona şi aducea la malul apei la legat în plute. Din formaţia sa de lucru făceau parte în primul rând feciorii lui mai mari, Petrea, Ion, Ilie şi Gheorghe, dar şi alţi tineri din sat.

Tatăl mamei, Gavril Ignea, părea un trunchi de copac: potrivit de înalt, dar gras, vârtos. Nu l-am văzut niciodată îmbrăcat altfel decât în costumul dacilor: cămaşă de in sau de cânepă, flanea de lână, suman, cioareci, cu opinci în picioare, iar pe cap cu căciulă de miel neagră. De mic copil s-a ocupat de creşterea vitelor, în timpurile lui bune având peste 100 de oi cu lapte, 10 vaci, cal…

Au murit în acelaşi an, 1963, bunicul Vasile la 77 de ani, iar bunicul Gavril Ignea la 83, când eu aveam 17 ani, deci i-am cunoscut bine. Niciunul nu era aşa de vorbăreţ, dar ceva tot am prins eu de la bunicul după mamă. Povestea despre „iadul de la Mărăşeşti, cu foc, fum şi pucioasă, când înaintau în neştire, lăsând în urma lor polog de morţi şi răniţi, care se prindeau disperaţi de tun strigând, nu mă lăsa frate să mor!…”. Nu aveau timp de ei, veneau în urmă sanitarii, iar cei scăpaţi de schije şi gloanţe mergeau înainte într-un iureş nebun, pătrunzând în dispozitivul inamicului, kilometri şi kilometri, până la Oituz şi mai departe. Bunicul Vasile a ajuns acasă „intact”, dar pe bunicul Gavril l-au atins două schije: una i-a sfârtecat o ureche, iar alta i-a rupt osul de la nas, deviindu-i traiectoria de la mijloc. Făcea haz pe seama rănii de la ureche, zicând că „l-au însemnat ca pe oi, blestemaţii…”.

Au fost darnici cei din conducerea ţării de atunci, fiind împroprietăriţi amândoi cu câte 3 hectare de fâneţe, în Arşiţă şi Grebeni.

Şi ce bine şi frumos a fost după război şi Marea Unire! Dar a apărut un nebun ce voia să cucerească lumea şi a început cel de-al Doilea Război Mondial. Din casa bunicilor din Hăleasa au plecat patru feciori voinici ca brazii şi nu s-a mai întors decât unul, tata. Din Lungeni au plecat 3 fraţi ai mamei şi nu a mai venit decât unul: unchiul Gheorghe Ignea, cu o rană în şold, din care i-a curs puroi şi sânge din 1944 şi până în 1979, când a murit din cauza acelei răni, la 65 de ani. Nu a primit pensie de invalid, deşi nu a putut munci.

Dar în conjunctura de atunci, cu venirea la putere a guvernului Dr. Petru Groza, eroii de pe front nu au mai fost eroi, ci duşmani ai poporului sovietic! Cum să mai lupte şi contra nemţilor uncheşul invalid sau tata căzut prizonier la ruşi şi apoi evadat? A venit pe jos, de la Cotul Donului şi până la UM din Focşani, numai piele şi os, fiind clasat şi trimis acasă de comandant. Când i-a întrebat pe cei din Comisia de Împroprietărire de la Raionul Ceahlău „de ce este propus numai cu 0,25 ha, iar militarii din spatele frontului cu 2 şi 3 hectare”, a fost catalogat reacţionar, ameninţat şi intimidat. A fost „plimbat” cu cei 0,25 ha prin mai multe locuri, ca, în final, să-i fie luat şi acel teren pentru gospodăria zootehnică.

Nici după 1990 nu au mai fost recompensaţi cei care au luptat în cel de-al Doilea Război Mondial. Au făcut atâtea legi – cu numerele 1/2000; 204/2004; 212/2008; 246/2016 –, dar de primit nu au primit nimic cei din Broşteni. În anul 2010 am fost chemaţi la primărie urmaşii veteranilor, promiţându-ni-se că vom primi câte 5 ha de pădure, conform Legii nr. 212/2008. Am întocmit dosarele, conform indicaţiilor, Comisia din Broşteni le-a aprobat, dar la Comisia Judeţeană Suceava au stat dosarele mai mult de un an. Am fost trimişi după tot felul de adeverinţe la Arhivele Militare din Piteşti, de la Arhivele Statului din Piatra Neamţ, ca în final să nu se aprobe pe motive… de tardivitate. Păi de ce v-aţi bătut joc de noi şi ne-aţi purtat pe drumuri, dacă au fost puse dosarele mai târziu decât data prevăzută de lege?, atunci când ne-a anunţat primarul… Iar apoi alt primar ne-a sfătuit să facem apel la Justiţie, că vom avea câştig de cauză. Nu ne-a dat dreptate nicio instanţă, nici la CEDO; timp şi bani pierduţi, demagogie şi bătaie de joc!

La începutul anului trecut am fost anunţaţi că a apărut o nouă lege, 246/2016, care va elimina discriminările făcute între anumite categorii de urmaşi ai veteranilor. După încă un an de tergiversare, Comisia Judeţeană a inventat un nou motiv: că numai veteranii au drept, iar noi, urmaşii, nu, conform Legii nr. 44/1994. Dar acea lege se referă strict la văduve şi invalizi de război şi la alte facilităţi… Bătaie de joc de veterani, bătaie de joc şi de urmaşi! Dar vom merge din nou în instanţă până la CEDO.

Fiind urmaşul a cinci eroi – cei cinci unchi ai mei, morţi pe front –, probabil că am cultul eroilor în sânge. Cât am fost primar, s-a construit Monumentul Eroilor din centrul civic al comunei, în calitate de consilier în legislatura 2004 – 2008 am realizat pe banii mei un tablou cu eroii şi veteranii de război din Broşteni, tablou ce se află pe holul primăriei. Acum, în cinstea Centenarului Marii Uniri, vreau să fac o placă comemorativă cu eroii din Parohia Lungeni – Hăleasa; 30% din banii mei, iar pentru restul cer sprijinul CL Broşteni şi Consiliului parohial.

 ION GAVRIL,

Broşteni

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: