O voce singulară în spaţiul bucovinean

“Rezemată de-o cruce/ Între-un umăr şi-o veghe/ Vine-o zi dintr-o zi/ Un păcat să-l dezlege/ O spărtură în piept/ Sângerând pe o rană,/ Un copil dintr-un mine/ Ce se’ntoarce în mamă.” Aşa îşi începe poeta rădăuţeancă Oltea Lungoci poezia “Voi fi toamnă mereu”. Am citit versurile scrise de Oltea Lungoci cu sentimentul de a fi regăsit o lume spectaculoasă. Rădăuţeanca publică cea de-a patra carte într-un interval relativ scurt. Cartea se intitulează „De la suflet la suflet” şi a apărut recent la Ed. Ion Prelipcean. “A scrie înseamnă pentru mine a destăinui şi altora o lume ce stă ascunsă în mine, o lume a mea ce o aduc pe lume, în care nu ţin cont de contradicţiile vieţii în care pot să cad, o lume ce sălăsluieşte-n mine, de ieri, de azi şi chiar de mâine” mărturisea într-un interviu acordat în anul 2016 cotidianului “Crai nou”.

Cred că aveam vreo 9 ani când mama a venit acasă cu o carte îngălbenită de vreme, cu paginile gata să se desprindă dintre cartoanele frumos colorate. Cartea se numea “Visuri în vuietul vremii” şi conţinea versuri scrise de Alexandru Philipide. Autorul mă punea prima dată faţă în faţă cu fiorul morţii, despre dragoste nu pricepeam mare lucru, dar cartea valsa în încăpere. Mă duceam pe furiş în capătul cerdacului din casa noastră ţărănească şi începeam să citesc limpede şi cu voce tare. Cu timpul cărţile s-au amestecat, am pierdut cartea pe care o tot răsfoisem, dar în fiecare moment al vieţii cineva parcă mi-ar fi şoptit la ureche un vers, un cuvânt esenţial, dând noimă încercărilor felurite. Peste ani sute de cărţi au intrat în viaţa mea, gătite ca de sărbătoare. În fiecare zi un autor făcea o petrecere, stând cu mine la masa adevărului. Ne îmbătam împreună cu vorbe şi apoi o luam de la capăt. L-am uitat pe Alexandru Philippide. Prin anul 2011 am văzut-o prima oară pe doamna Oltea Lungoci. Am ascultat-o recitând şi am avut sentimentul că regăsesc o cunoştinţă veche, de parcă o mână delicată ar fi dat la o parte un văl şi în faţa mea ar fi apărut coridorul cu ţoalele din cârpe, lampa cu gaz şi biblioteca înjghebată de tata din câteva scânduri luate din gardul bunicului. „Când un gard devine bibliotecă, poate să ardă şi satul”, zicea bunicul. Biblioteca unor copii săraci întrecea astfel toate rafturile luxoase. Când am deschis volumul “Strigăt şi tăcere”, publicat de Oltea Lungoci în anul 2014, am avut surpriza să recitesc o strofă din Al. Philippide, aleasă drept motto, cu intenţia evidentă de a defini tendinţa autoarei. Am înţeles că receptasem bine. Amintirile mă întorceau astfel cu faţa spre poezia scrisă de Oltea Lungoci, o poezie cu osatura perfectă. Dragostea, îngenucherea în faţa destinului, iubirea de părinţi, asumarea alegerilor, revolta socială, credinţa în Dumnezeu îşi dau mâna configurând structura poetei. Oltea Lungoci nu scrie pentru un public ţintă, scrie ca şi cum şi-ar smulge din fiinţă binele şi răul totodată, încercând să lase loc unui câmp limpede, cu flori strălucitoare. Oltea Lungoci scrie ca şi cum ar rosti o rugăciune, într-o notă conservatoare dar şi originală.

 “Pecetea unei drame/ Ne-apasă tot mai greu// Şi un prohod al vieţii/ Îl tot simţim mereu/ Simţim durerea-n suflet/ A pruncilor ce gem/ Şi-un viitor mai sumbru Nici că putem s-avem” (“La ceas de cumpănă”). La prima vedere ai putea spune că poezia Oltei Lungoci este o poezie a nevrozelor, a renunţărilor, a degetului mustrător întins cu cinism înspre lume. În scrierile Oltei Lungoci răzbat ecouri din Charles Baudelaire, Arthur Rimbaud şi Paul Verlaine. Ideile sunt încărcate de emoţii, de parcă pe fundalul unei simfonii de Mozart ai auzi un tren care merge hotărât în noapte, lunecând pe şine, fără ţintă, fără călători, fără conductor. Aş putea spune că poeziile scrise de Oltea Lungoci nu au nevoie de întâmpinare, fiind, aşa cum mărturiseşte, „perle ale sufletului, izvorâte din lacrima încă neprelinsă a sufletului, fie ea din prea multă fericire, durere sau chiar amăgire”. Nu sunt pagini pe care să le poţi citi cu uşurinţă, încărcătura te obligă să faci pauze pentru a asimila, tot aşa cum nu poţi bea prea mult dintr-un vin vechi. “Ne-acoperă frunza/ Toamnei ce vine/ Toate-s învinse/ E ceaţă-n privire/ Confuz e totul / Într-un tot ce a fost/ Din tot ce-am trăit/ Într-un tot fără rost./ Şi cei ce-şi au anii/ Îi simt că nu-i au/ Cad frunze-n mormane-n/ Rugina din ani/ Şi clipa-i fatală/ Bietului om/ Respiră-n cava-le/ Paloarea din pomi.”(“Prin frunzele toamnei”)

Dar nu ecourile care răzbat din poezii definesc autoarea, ci permanenta stare de vis pe care o transmite. Aici începe reconfigurarea spirituală caracteristică poetului şi prozatorului Alexandru Philippide (1 mai 1859, Bârlad – d. 12 august 1933, Iaşi). “Să mai revii acum/ Prin nopţile târzii/ În lumea mea de vise/ Oricum n-ai să mai fii/ Şi-n strigătul tăcerii/ Mereu te voi purta/ Într-o lacrimă ce cade/ Prelinsă-n geana grea.”(“Şi tu şi eu”)

I-am citit, cred eu, pe toţi poeţii pe care i-a dat Bucovina, iată de ce pot spune că Oltea Lungoci mi se pare o voce singulară în spaţiul bucovinean, chiar dacă numele nu i-a fost întâlnit frecvent în revistele literare.

“Şi nu mai am/ Nici vârstă/ Şi nu mai am / Nici moarte/ Mă uită veşnicia/ În totul şi în toate/ Şi merg, tot merg/ Cu gândul/ Şi când ajung la tine/ Nu mă trăda!/ Doar visul/ A mai rămas din mine.” scrie în poezia “şoaptă”, într-o manieră inconfundabilă. Mă emoţionează ori de câte ori o citesc, fiind o poetă de zile mari, cum se spune. Poate că şi destinul dramatic îşi arată însemnele, fiind copilul unei familii care a supravieţuit deportării în Bărăgan. Modestă, inteligentă, caldă, Oltea Lungoci îşi face drum peste vreme, versurile sale reuşind să se impună cu uşurinţă, nefiind totuşi o lectură la îndemâna oricui.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: