Mamă, plec în Cosmos !…

Cont. Joi mi-am verificat contul şi am descoperit că am suficienţi bani să o duc bine până la sfârşitul vieţii… Dacă mor luni.

Credinţă. „Eu sunt foarte religios. Mă rog dimineaţa, mă rog seara, mă rog pe stradă când merg, umblu pe stradă citindu-mi în cap Psalmul 50 al lui David, îl ştiu pe dinafară. Am impresia că tot ce mi s-a întâmplat în viaţă îmi vine de undeva de sus… O să mă întrebaţi: ce dovadă ai că există Dumnezeu? Niciuna! (…) Cred într-o forţă care ordonează, care mă vede şi la care mă rog. Sunt de felul meu bisericos… Am avut o viaţă dificilă, care m-a trimis deseori la biserică să mă rog, să mă liniştesc, să mă spovedesc sau să cer un sfat bun de la un preot.” (Neagu Djuvara)

Divinitate. „I-am spus migdalului: Frate, vorbeşte-mi despre Dumnezeu! Şi migdalul a înflorit.” (Nikos Kazantzakis)

Frumuseţe. Fato…, mai iubeşti Natura, chiar după ce ţi-a făcut?!

Fudulie. Despre „fudulia românească” (patriotică/patriotardă), am găsit două glumiţe de prin 1981, având ca subiect „primul cosmonaut român în Cosmos”, Dumitru Prunariu (om de perfect bun-simţ, de altfel, nu la el mă refer aici, ci la entuziasmul propagandei acelei vremi). Alătur două bancuri vechi, despre aventura cosmică românească. 1. Prunariu îi lasă mamei lui, înaintea plecării lui la Baikonur, un bilet în bucătărie: mamă, plec în Cosmos! Mă întorc după 20 de zile! Mama: fiule, mă duc să stau la coadă la ulei, la butelie. Nu ştiu când mă întorc… Şi… 2.„N-avem carne, n-avem unt/ Dar avem… cosmonaut!”. Păăăăi!

Handicap. Femeile sunt ca locurile de parcare: cele bune sunt deja luate… Mai rămân cele pentru handicapaţi.

Interviu. La un interviu de angajare: – Care credeţi că este cel mai mare defect al dumneavoastră? Aplicantul: „Sinceritatea”. Angajatorul: „Nu cred că sinceritatea este un defect. Dimpotrivă, în firma noastră sinceritatea e considerată şi apreciată ca o calitate!” Aplicantul: „Zău!? Chiar mă doare-n cot de ce credeţi dumneavoastră!”

Împăcare. „Omule, nu-ţi da pacea ta lăuntrică pentru nimic în lume. Împacă-te cu tine însuţi şi atunci se vor împăca şi cerurile, şi pământul cu tine.”

Napoleon. – De ce a rămas celebru Napoleon? întreabă profesoara. – Fiindcă avea o memorie formidabilă, răspunse elevul. – Poţi fi mai clar? – Da. Pe statuia sa scrie: „Pentru memoria lui Napoleon”.

Patriotism (de bac). „Cu cât s-a vărsat mai mult sânge în istorie, cu atât am trăit noi mai bine.”

Power (Point). Power Point este o activitate de 240 de minute pentru a face o prezentare de 20 de minute despre ceva care putea fi explicat în 5 minute…

Retragere. „Trebuie să spun, acum, că relaţiile dintre noi, colegii din Televiziune, au început să se altereze. Unii se dădeau mari revoluţionari, erau brusc împotriva fostului regim, se acuzau între ei, în orice caz existau tot felul de suspiciuni între oameni. Mi-am zis că eu trebuie să plec ca nu cumva să mă compromit. Aşa mi s-a părut mie, poate am greşit, poate mi s-a părut greşit. Dar n-am greşit că m-am retras din activitatea de prezentator. Am continuat să lucrez la «Teleenciclopedia», să fac traduceri de pe TV Satelit. Erau câteva documentare foarte frumoase pe TV 5 şi pe ARTE pe care eu le traduceam. Era destul de complicat la început, pentru că atunci nu aveam text şi făceam traducerile la căşti.” O pildă de demnitate umană marca Sandală Ţăranu – să recunoaştem!

Somn. Pisicile dorm peste 66% din viaţă. Înseamnă că sunt pe locul doi în această privinţă, după politicienii români!

Şervet (de masă). „Şervetul de masă – vorbim de şervetul textil – se despătureşte şi se aşază pe genunchi. Pe vremuri, el se punea la gât, dar acum este considerat un gest vulgar. Ştergerea cu şervetul se face prin tamponare. Dacă trebuie să pleci undeva, înainte să termini de mâncat, aşază şervetul pe scaun, iar chelnerul va şti astfel că urmează să te întorci şi nu va ridica masa. (N.a.: Oare chelnerii de azi, „făcuţi la normă”, ştiu acest cod!?) Când ai terminat de mâncat, şervetul se pune pe masă, în stânga farfuriei, nu pe farfurie.” (Dintr-un vechi cod al bunelor maniere la masă)

Tragedie. Definiţia tragediei: o soţie, o amantă şi o ipotecă. Toate… cu o lună întârziere!

Travestit. Bulă: – Tată! Ce e acela… travestit? – Măi Bulă, măi! Întreabă-l pe mă-ta! El ştie!

Vremuri. „Pe vremea mea, pe vremea ta,/ Sufletul meu umbla în pijama/ Iar trupul tău mereu se desbrăca/ Şi, Doamne, ce miresme tari stârnea/ În câte-un gang, pe câte-o canapea/ Ce pân’la cer iubirea ne-o sălta/ Ca îngerii să guste-un pic din ea…” (Emil Brumaru)

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: