Gabriel Udişteanu, cel mai valoros voleibalist român al tuturor timpurilor

Au trecut 26 de ani de când Gabriel Udişteanu, cel mai bun voleibalist român din istorie, a dispărut dintre noi. El s-a născut la 19 februarie 1945, la Arad, acolo unde familiile ofiţerilor din Regimentul 16 Infanterie Fălticeni au fost repartizaţi.

Tatăl său, Ioachim, militar de carieră, era un om de o blândeţe rară; mama, Ana, era o moldoveancă aprigă şi frumoasă. La naştere, a primit numele de botez Gabriel, dar toată viaţa i s-a spus Doru, la dorinţa mamei.

La sfârşitul războiului s-au reîntors în oraşul Fălticeni, tatăl reluându-şi postul de la Regimentul 16, iar mama s-a ocupat de creşterea şi educarea celor doi fii: Mihai-Mircea, cu 7 ani mai mare decât fratele său, Gabriel-Doru, cel venit să întregească şi să rotunjească familia.

Gabriel a crescut repede, înalt şi frumos, asemenea tuturor din neamul Udişteanu. A urmat cursurile Şcolii Elementare nr. 1 „Alexandru Ioan Cuza”, apoi s-a înscris la Liceul „Nicu Gane”, astăzi Colegiul Naţional. Datorită fizicului său atletic, la liceu a fost cooptat în echipele de volei, baschet şi handbal.

La Campionatul Şcolar Regional din anul 1959, deci la vârsta de 14 ani, a fost remarcat de către domnul dr. Traian Căldare, pe atunci antrenor şi jucător al echipei de volei „Voinţa” Suceava. Acesta şi-a dat seama că adolescentului înalt şi frumos proporţionat se ascunde un viitor mare jucător de volei.

De trei ori a venit domnul dr. Traian Căldare la Fălticeni, pentru a-i convinge pe părinţi de talentul fiului lor şi de necesitatea ca acesta să meargă să continue liceul la Suceava, pentru a beneficia de un antrenament serios şi pentru a putea evolua pe măsura talentului său. Astfel, Gabriel a fost înscris la Liceul Ştefan cel Mare din Suceava, în clasa a X-a, şi a locuit la familia dr. Căldare, care l-a tratat ca pe propriul fiu. De fapt, toată cariera sa sportivă, nemaipomenita sa ascensiune, se datorează domnului dr. T. Căldare.

În Suceava a jucat la echipa „Voinţa”, antrenată de inimosul medic stomatolog, echipă cu care a participat la turneul de calificare pentru Divizia A, turneu care s-a desfăşurat la Baia Mare în anul 1961. În acelaşi an a absolvit liceul şi, la sfatul mentorului său, a dat examen şi a fost admis la Facultatea de Chimie Alimentară din Galaţi, pe care absolvit-o în anul 1970.

Aici, la Galaţi, a jucat în echipa C.S.U Galaţi, avându-l ca antrenor pe domnul Florin Balais. Tot domnul dr. Căldare a fost cel care, în anul 1962, l-a prezentat pe Gabriel antrenorului Echipei Naţionale, cunoscutul Nicolae Sotir, care, începând din anul 1964, l-a selecţionat mereu la echipa naţională.

Gabriel era un tânăr vesel, sociabil, iar prin aspectul fizic agreabil atrăgea multe fete, dar el a ales-o să-i fie tovarăşă de viaţă pe frumoasa Zoia Dumitrescu, iar anul 1970 se căsătoresc. Tot în acel an termină facultatea şi pleacă la Bucureşti, unde se angajează la Ministerul de Interne, ca inginer chimist, devenind astfel jucător al echipei Dinamo, al cărei căpitan a fost ales ulterior.

După nenumărate selecţionări la Echipa Naţională, în anul 1972 este ales căpitanul echipei, cu care a făcut înconjurul lumii, participând la Campionatele Mondiale, Olimpiade şi alte concursuri care se organizau pe atunci. Recunoscându-i-se meritele, în anul 1972 i se conferă titlul de „Maestru Emerit al Sportului” şi totodată este desemnat ”Cel mai bun voleibalist al anului”.

Talentul său, seriozitatea sa, dar în egală măsură şi antrenorii minunaţi pe care i-a avut, l-au ridicat pe culmile gloriei, deasupra fileului peste care „trăgea” în teritoriul advers, marcând punct după punct. De aceea, la Balcaniada de la Timişoara, din anul 1972, a primit titlul de „Cel mai bun trăgător”.

În anul 1974 se naşte fiul său, Doru, mândria şi bucuria vieţii lui, care astăzi este medic stomatolog, dar practică şi artele marţiale şi este deţinătorul „centurii negre”.

Împreună cu echipa naţională, al cărei căpitan era, a dus faima României dincolo de hotare, în lumea mare, transformându-i numele în renume prin toate ţările europene, şi, făcând înconjurul planetei, au ajuns cu voleiul în China, Japonia, dar şi în alte ţări.

Dar suprema recunoaştere a valorii sale a fost desemnarea sa printre primii şase voleibalişti ai lumii, el fiind cooptat în echipa lumii după Olimpiada de la Munchen din 1972. Chipul său a apărut pe coperta revistei Jocurilor Olimpice.

S-a retras din viaţa sportivă în anul 1979, la vârsta de 34 de ani.

Dar după ceea ce s-a petrecut în anul 1989, atunci când toată ordinea socială a fost bulversată, deci şi sportul de masă practicat cu talent şi abnegaţie, s-a simţit cumva marginalizat şi dat uitării, ca şi alţi mari sportivi, precum Cristian Gaţu şi George Gruia, împreună cu care a format acel trio al vârfurilor sportului românesc.

S-a stins din viaţă în floarea vârstei, la data de 7 iulie 1992, în urma unui atac cerebral. Parcă nici sicriul nu voia, sau nu putea, să-l cuprindă, lăsându-l cât mai mult privirii celor veniţi să-l petreacă pe ultimul său drum către Cimitirul Ghencea Militar, unde odihneşte în paza lui Dumnezeu. Nu îl vom uita nicicând…

Familia mulţumeşte fostului primar al municipiului Fălticeni, Vasile Tofan, pentru preţuirea de a da numele de „Gabriel Udişteanu” sălii de sport de la Complexul Nada Florilor.

COCA UDIŞTEANU

Print Friendly, PDF & Email

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: