Un punct de vedere

Pe dedesubt

Motto: „Pedalând spre al doilea mandat,

 Plin de mândrie, Iohannis trecea.”

(Fragment din epopeea Iohanniada)

 Omul de la cârma statului nu se dezminte: citeşte puţin şi înţelege greu. Principala lui ocupaţie, chiar şi când ne reprezintă prin cele ţări, dar mai ales în ţară, atunci când nu-i plecat în drumeţii şi excursii, este de a pune beţe-n roate, se opune constituţional, reclamă pe la organismele internaţionale, dar şi la CCR, organism pe care nu-l recunoaşte, doar, doar va rămâne pe-a lui, să rămână cu Kovesi, cu legi nemodificate, fără Dragnea şi fără penali, cu un guvern care să nu-l deranjeze şi să aibă bani pentru pensii şi salarii, să nu-şi bage nasul unde nu-i fierbe oala, să n-aibă treabă cu mutat ambasadele de la locul lor şi să se apuce, în sfârşit, de autostrăzi şi de şcoli ş.a.m.d. I s-ar împlini voia dacă ar lăsa-o din braţe pe Kovesi şi ar recunoaşte ce toată lumea vede şi cunoaşte: greşelile grave ale DNA, ale justiţiei, care au efect de bumerang, iar cazul Bica, fosta şefă de la DIICOT, achitată la fel ca mulţi alţii, ar trebui să dea de gândit, fiindcă nu ştim cine va plăti daunele: cei care au comis fapte ilegale sau rămâne ca tot statul român să le suporte? Nu cred că Bica va lăsa lucrurile aşa, fără să reclame nedreptăţile la care a fost supusă şi fără să ceară daune materiale consistente. Parcă-i un făcut: cu cât Kovesi – DNA este arătată ca sursă a ilegalităţilor, cu atât mai mult se bucură de sprijinul preşedintelui, ignorând hotărârea CCR. În istoria asta mare şi largă au mai fost cazuri când şefi de stat, unşii lui Dumnezeu, ca să rămână pe-a lor, au provocat războaie şi răsturnări sociale. Unul dintre aceste capete încoronate a fost regele Carol I al Angliei (1625-1649) care, pentru multele acte antistatale, a fost executat, i s-a tăiat gâtul, dar n-a uitat să-i avertizeze pe toţi viitorii amatori de absolutism, rostind, se zice, cuvântul acela care dă de gândit, remember, aminteşte-ţi! Partea asta a corpului ar trebui păzită că, e drept, nu se mai taie, dar se poate rupe. Capul lui Băsescu ar trebui să dea de gândit, chiar dacă a fost salvat (de demitere!) de o Curte Constituţională favorabilă; n-a mai rămas nimic din ce era, şi-a rupt gâtul prezidenţial!

Să reţinem că în jocul politic joci cu cărţile pe care le ai, dar poţi juca şi pe cărţile altora, care ştiu mai bine jocul. Dacă nu ştii să joci pe cartea lui Klemm şi a ambasadelor – care, între noi fie vorba, nu mai pot de dragul României, mai pe româneşte, le doare în cot, şi îl iau în braţe pe Iohannis. Afrontul făcut de Dragnea şi Tăriceanu, care au „chiulit” de la sărbătoarea SUA, un afront greu de suportat de către cei care se cred parteneri ai SUA – NATO, o prietenie între purice şi elefant, a turnat gaz pe foc pe relaţiile dintre ei şi noi. Adică, guriştilor, cu şi fără doctorate, credeţi voi că se strică relaţiile dintre stăpân şi slugă? Dacă n-aţi apucat să gândiţi la asta, să vă reamintesc că SUA nu sunt şifonate de absenţa lui Dragnea şi Tăriceanu, din moment ce au România în mână: 1) Folosesc teritoriul ţării noastre pentru baze militare; 2) Ne ajută vânzându-ne arme şi armament vechi pe bani buni; 3) Suntem, prin armata noastră, carne de tun ieftină, bună să moară prin Afganistan. Şi, pentru că te apără (atenţie!), trebuie să le pui la dispoziţie bogăţiile ţării. Esenţa parteneriatului SUA – NATO se află în rezervele uriaşe de gaze naturale (200 miliarde de mc, în valoare de 70 miliarde de dolari!), din Marea Neagră, care, „formal”, aparţin României. Din această cauză se agită ambasadele şi Ungaria, care a ajuns să dea lecţii despre cum să folosim rezervele de hidrocarburi; adică să le dăm lor. Ca să ne meargă parteneriatul mai bine, Tăriceanu ar trebui să mai pună odată problema retragerii trupelor din Afganistan, să meargă şi el până la capăt, iar atunci s-ar vedea prietenia. Tot în vederea acestui deziderat, ar trebui să amânăm sine die legea cu vânzarea gazului metan pe redevenţe care ar trebui încasate de statul român, să fie votată în parlament tot atunci când va fi suspendată Kovesi. Pentru cine a uitat, să amintim că între ţări nu există prietenii, există numai interese, iar asta explică pe înţelesul tuturor de ce scrisoarea adresată României nu era semnată numai de Hans Klemm, ci şi de alţi 11 (unsprezece) amatori de chilipiruri. Este adevărat, noi nu avem posibilitatea să exploatăm nici gazele naturale, nici aurul de la Roşia Montană; dar dacă le vindem vom fi mai bogaţi? Avem o tristă experienţă cu multinaţionalele, care ne ung ochii cu te miri ce. Mă îndoiesc că avem oameni care să apere interesele ţării, se vor lăsa cumpăraţi, vor fi jucaţi pe degete, vom vinde ce avem, nu vom câştiga; dat tot e bine că, la sfârşit, nu rămânem datori ca la bănci. În această megaafacere ar trebui să-l vedem şi pe preşedintele Iohannis că-l doare inima de ţară, n-ar fi numai un absent pe bicicletă care reduce totul la Dragnea şi la ifosele lui de mare conducător.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: