Motto: „Tempora si fuerint nubila, solus eris”
(„Dacă cerul se înnourează, vei rămâne singur”) Ovidiu, Tristele
După condamnarea lui Dragnea, nimeni n-a mai zis nimic despre legi şi coduri cu dedicaţie, ca să salveze pe infractorii lor, ai PSD-ului (restul societăţii e lacrimă!), dovadă sigură că toţi guriştii din stradă şi de la televizor au fost comandaţi, doar că au fost contrazişi de realitate şi acum s-au şters la bot. Duşmani şi opozanţi, protestatari din interes convins, au avut o revelaţie: vezi că justiţia, cea torturată, martirizată, subjugată de PSD mai suflă, mai păstrează urmă de independenţă, dă sentinţe, nu-i timorată, s-ar putea să condamne şi pe cei care comit abuzuri şi agresiuni împotriva organelor de ordine, care vizează puterea prin intimidare, frică şi bătaie. Că s-a dat o pedeapsă prea mare pentru un delict atât de mic, asta e altă poveste, importantă este condamnarea în sine, prilej de bucurie pentru partea bună a societăţii. S-a avut grijă să se transmită lumii întregi toate dreptele manifestări, cât şi condamnarea, cât de eficientă a fost şi este DNA cu lupta contra corupţiei, de unde şi concluzia că Kovesi trebuie menţinută. Ca să nu stea degeaba şi să aştepte roadele unei politici partizane, vrând să grăbească disoluţia Curţii Constituţionale, oamenii de la Cotroceni (Iohannis nu poate fi scos din ecuaţie), vrând să facă pe plac unui ONG (poate Danileţ a fost pus la cale), l-au presat pe judecătorul Curţii Constituţionale, Petre Lăzăroiu, să-şi dea demisia, astfel să provoace o fisură în acest organism suprem. Până la urmă, s-a lăsat cu demisia doamnei consilier Simina Tănăsescu, care este şi profesor universitar, cum se poartă acuma. N-ar fi nimic să fi rămas treaba între noi, dar nu, Curtea Constituţională s-a adresat Comisiei de la Veneţia, deşi, între noi fie vorba, nu-i aşa plăcut să mergi la Sublima Poartă cu jalba-n proţap. În paralel, s-a încercat şi un asalt asupra Parlamentului de către cei mai radicali dintre protestatari, încercând să abată atenţia parlamentarilor de la programul lor. Cei care au curiozitatea să afle mai mult despre floarea manifestanţilor, cei mai drepţi şi intransigenţi, ar fi bine să se intereseze unde lucrează, care le este statutul social, câţi copii au în întreţinere, de ce sunt întreţinuţi de părinţi, câţi bani primesc pentru prestaţia lor violentă. Veţi rămâne neplăcut impresionaţi că responsabilii cu conştiinţa altora n-au niciun căpătâi, sunt nişte mercenari care servesc pe cel care-l plăteşte. Cu cât? Cu 500 de lei pe zi, aşa a zis un tânăr, atâta a primit la mitingul PSD. Mitingistul a uitat să spună că a primit 500 lei vechi, adică 50 de roni, ca să aibă de mâncare în ziua aceea. Cei care au lansat această ştire pe televizoare au uitat intenţionat să spună care-i valoarea banilor primiţi şi dacă lumea a înţeles 500 lei actuali, cu atât mai bine: un protestatar poate aduna 15.000 lei pe lună, un loc de muncă bine plătit, daţi fuga, doritori!
Până a afla sentinţa de la ICCJ, domnul Iohannis părea ca unul căruia i s-au înecat corăbiile, se consuma în sine ca un ghinionist la un joc de păcănele, mai avea puţin şi se îmbolnăvea de inimă rea. Nu l-a mai deranjat nici „defecţiunea” lui Augustin Lazăr, procurorul general, care nu numai că a acceptat protocoale cu SIE, dar că aşa de mult i-a plăcut încât a falsificat semnătura unui „coleg” ca să fie autentic 100%. Acuma, până se dezmeticeşte PSD-ul, domnul Iohannis se concentrează pe căderea guvernului prin măsuri constituţionale, moţiune de cenzură, întărită prin proteste de amploare, radicalizate şi violente. Ceea ce s-a petrecut la Colectiv nu se mai poate reedita, s-a plătit destul, dar unii urmaşi vor mai mulţi bani. Victor Ponta, care jubilează şi el pentru condamnarea lui Dragnea, rămâne surprins că şeful PSD, aflat într-o situaţie mai grea ca a lui, nu-şi dă demisia, să lase partidul în pace, să poată şi el trage la partidul lui mai mulţi pesedişti. Îi umblă prin cap că ar putea pune mâna pe partidul mare, PSD. Contraproductivă este şi părerea unor apropiaţi ai lui Dragnea care-i susţin nevinovăţia, că acea incitare la abuz în serviciu a fost incriminată, este o chestiune de interpretare a judecătorilor, că până la urmă va fi achitat. Poate că s-ar fi întâmplat aşa dacă n-ar fi fost răspunzător pentru tot ce s-a întâmplat în România în ultimii cinci ani, dacă n-ar fi fost ţinta atacurilor care l-au făcut să fie urât şi detestat. În orice discuţie, totul începe şi se termină cu Dragnea, atât de mediatizat a fost că nici pesediştii lui nu-l mai suportă. Şedinţa din după-amiaza acestei zile de 22 iunie să tranşeze lucrurile, nu să le amâne, fiindcă profitorii de-abia aşteaptă un moment de slăbiciune în blocul PSD. Dacă cade Dragnea, nu trebuie să tragă partidul după sine, nu trebuie dată apă la moară celor care atâta aşteaptă. Nu trebuie niciun scenariu cu ce se va întâmpla la şedinţa CPX şi a Biroului Executiv, un strop de luciditate va limpezi apele, le va despărţi în aşa fel încât partidul să-şi păstreze vigoarea şi capacitatea de a răspunde hotărât la toate provocările care urmăresc, se ştie, slăbirea celui mai puternic. Nici vorbă nu poate fi ca PSD-ul să fie prezentat ca un perdant, debusolat şi bicisnic, aflat în derivă, fără conducere fermă, şovăitoare şi tolerantă cu duşmanii şi adversarii, ceva de care se poate profita de către pescuitorii în ape tulburi. Este de prevăzut o acutizare a luptei pentru putere, trebuie folosite armele adversarilor şi niciun pas înapoi!2
1 Mea culpa = E vina mea.
2 În ultimul moment s-a aflat că Dragnea rămâne la butoane.
Comentarii