Rămas bun, Dorica !

Din nou lacrimi şi regrete! În ultima vreme am suportat multă suferinţă până după „se poate”. Ne-au părăsit oamenii de o înaltă ţinută morală. Oameni de care aveam nevoie ca de aer. Ei au fost folositori nu numai familiilor lor, ci întregii societăţi. Despre o parte dintre ei am scris.

De data aceasta „a plecat dintre noi”, la doar 57 ani, una dintre cele mai iubite şi apreciate doctoriţe – Dorica Sofian din Rădăuţi, originară din Rogojeşti. Deviza ei a fost: „Eu trebuie să fac meseria pe care am ales-o la superlativ!”. Cu elanul ei a pornit pe drumul pavat cu perseverenţă şi încredere, ajungând cel mai iubit medic, pe care îl găseai dispus, la orice oră, să te ajute la nevoie. Cu ani în urmă nepotul meu (4 ani) a avut nevoie de ajutor urgent. Era sâmbăta, înainte de Paşti. În sat nu era medic. Salvarea am găsit-o la Dorica acasă. Ne-a primit, a consultat băieţelul, a prescris medicamentul, dovedind atât profesionalism în meserie, dar mai ales OMENIE. Părinţii ei fiind din Rogojeşti, ca şi soţul meu, am devenit prieteni, vizitându-ne şi ajutându-ne reciproc. Iar Dorica trebuia să ne devină noră. Dar nu e cum vrea omul, ci cum vrea Domnul. Astfel, Dorica a dus o viaţă fericită alături de soţul ei – profesor de fizică Iulian Sofian, ce a fost icoana sufletului ei: un om echilibrat, iubit şi apreciat de conducerea liceului, de colectivul în care lucrează, de elevi, de părinţi şi de toţi cei ce-l cunosc. Sute de admiratori au venit la funeraliile doctoriţei. Oamenii i-au adus un ultim omagiu la Biserica „Sf. Dumitru” din Rădăuţi, unde a avut loc slujba de înmormântare.

Cortegiul funerar s-a deplasat pe strada unde se află locuinţa ei, spre a-şi lua rămas bun de la tot ce i-a fost drag, de la vecinii cu care a trăit în bună înţelegere. A fost înconjurată de atâtea buchete de flori, de coroane, încât dacă cineva ar fi dorit să le numere, nu ar fi reuşit. A fost înmormântată în cimitirul de lângă gară alături de părinţii ei. Cei ce au condus-o pe ultimul drum s-au întors din cimitir cu un mare gol în suflet. Ei se vor consola cu fiica ei – Aniela – care îi urmează cariera – doctor oftalmolog, care la toamnă se va hotărî unde va lucra. Oamenii speră că va lucra la Rădăuţi, pentru că are cabinetul utilat cu cele necesare lăsat de mama ei, unde lucra cu pasiune în tot ceea ce făcea. În amintirea părinţilor ei stă de veghe la mine în curte o tufă de trandafiri dăruită de Ulţea – mama ei. Apoi lalelele dăruite de Dorica – flori pe care le voi înmulţi, le voi îngriji udându-le atât cu apă, cât şi cu lacrimi, pentru că familiile Boris şi Sofian au constituit pentru noi un veritabil templu al prieteniei şi al omeniei. (ARTEMIZIA GHIORGHI)

Print Friendly, PDF & Email

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: