Un preot şi articolele sale

Am impresia că ochii părintelui Gabriel Ciofu de la Baia se scaldă adeseori în lacrimi, unul, de fericire când constată că un sfânt zugrăvit de el ori de fratele său, prea cucernicul Daniel, exprimă dorul de Creator, şi altul, din multiple cauze care se războiesc în sufletul său, dar şi al nostru. Dumnezeu l-a înzestrat cu mai mulţi „talanţi” şi mă bucur că îi înmulţeşte cu spor întru apărarea fiinţei umane de toată zgura acestei lumi, pentru care nu mai există puncte cardinale, complăcându-se într-o deraiere produsă şi catalizată de Întunecimea sa, vistiernicul încornorat şi seducătorul fără scrupule.

Preotul Gabriel Ciofu şi-a strâns materialele apărute în câteva publicaţii (la loc de frunte stă cotidianul „Crai nou”, de care sunt şi eu legat), le-a împărţit în două volumaşe, intitulându-le Articole incomode (Ed. Duh şi slovă, Bogdăneşti, 2018). Atât titlul, cât şi scrierile au o evidentă încărcătură polemică, ultima vocabulă trăgându-şi suculenţa din grecescul polemos, căruia mă grăbesc să-i adaug, molipsit de la superdragii noştri aleşi, un amendament cât se poate de valabil: războiul părintelui e unul drept, purtându-se cu ascuţişul peniţei ori al pixelilor. El nu se războieşte cu persoane, ba, dimpotrivă, încearcă să apere din răsputeri fiinţa umană de năvălirea perfidă a hydrei atee. Transpare din toate articolele faptul că omul, coroana creaţiei, trebuie să fie conştient că nu aparţine acestei lumi fugarnice şi că fiecare dintre noi are o uriaşă responsabilitate faţă de propria persoană şi faţă de comunitate. Să cucerim prin iubire înfierea, sporind continuu lucrarea tămăduitoare a Duhului Sfânt din sufletele noastre, iar înfierea nu înseamnă altceva decât accederea în Raiul pregătit „de la întemeierea lumii”.

Răsar, de bună seamă, şi întrebări „incomode”, pentru cine?, căci mie mi s-au părut extrem de pertinente, binevenite şi îndreptătoare, adevărate jaloane ale traseului unui creştin care s-a lepădat de satana, prin vocea naşilor, la Taina Sfântului Botez. Cum să nu fii de acord cu o afirma-ţie ca aceasta? Deja intrată cu bocancii în tradiţia kitsch-ului balcanico-românesc prin indolenţa şi delăsarea noastră, în ton cu spiritul new-age-ist, actualizator al ecumenismului autohton, o nouă pseudosărbătoare îşi face loc cu coatele în calendarul monden al românilor europenizaţi. Speriaţi de „Halloween” şi ghiftuiţi de „Santa Claus”, suntem infectaţi anual, la mijlocul lui februarie (…), de extazul orgasmic al „Saint Valentine’s Day”, acest nou „Dragobete” vest-european, iar infecţia, de care vorbeşte autorul, vizează cangrenarea şi amputarea familiei, o parşivenie atentatoare la demnitatea umană: căsătorie de o zi, căsătorie deloc şi afişarea ostentativă a păcatului homosexualităţii, ca urmare a scandaloasei politici corecte. Aşadar, nu articolele părintelui Gabriel sunt incomode, ci manifestarea satanizată de a bulversa tot ce e frumos în viaţa omului, de a-i seca sufletul, de a-l îndepărta de sine, de centralitatea lui şi de a-l arunca în hăul cât un ocean al hedonismului distrugător de personalitate.

www.romanidecentenar.ro

O altă idee prezentă la părintele Ciofu, care ar trebui să dea de gândit, este că Europa, o construcţie eminamente creştină, şi-a tăiat craca de sub picioare, orbecăind brownian în groapa politicii corecte, în vreme ce noi, cu strămoşii apărători ai continentului (atleţii lui Hristos) ne complacem în postura de… epigoni şi împrumutăm în neştire toate bazaconiile ucigătoare de suflet. Să stăm o clipă şi să medităm asupra unui canon al Bisericii, discutat de autor în primul volum: „Dacă o femeie nu îşi creşte copilul în frică de Dumnezeu, săvârşeşte ucidere şi se canoniseşte ca ucigaşă, omorându-şi sufleteşte copilul.” Câte mame mai sunt conştiente de această răspundere de care vor da socoteală? Întunericitul prin proprie voinţă ne şopteşte dezmierdător la ureche să-i urmăm şi să ne punem coarne întru asemănare. Părăsim Biserica şi învăţăturile evanghelice, continuând să credem că suntem creştini, când, de fapt, ne caricaturizăm, cum afirmă preotul, şi jucăm toată ziua teatru, schimbându-ne măştile după împrejurare. În loc de rugăciune, am ajuns să cultivăm băşcălia şi bancul şi cu cât e mai porcos, cu atât ni se pare că, fiind în centrul atenţiei semenilor, ne apropiem de statutul de eroi, de pe care sunt gata să sară nasturii egoului suprasaturat. Din păcate, însă, o spune cu regret autorul, omul uită că este (şi) o suflare de Lumină, care în tumultul zilei se stinge precum licuricii, dacă nu are nădejdea drept fitil şi credinţa adevărată drept ceară curată pentru a întreţine flacăra vieţii arzândă. Aş adăuga, firesc, şi incandescenţa iubirii. Numai în felul acesta omul tinde spre integralitatea sa, cu gândul şi dorul de veşnicie, mai ales că suntem, fără nicio infatuare, o ţâră de eroi, sfinţenia fiind o formă superlativă de eroism, un zbor nelimitat către sinele profund şi către Dumnezeu. De aceea, subscriu necondiţionat la afirmaţia părintelui din volumul al doilea: Un Neam trăieşte şi supravieţuieşte prin eroii şi sfinţii săi, căci o ţară fără eroi e Sahară istorică, aşa cum o Biserică fără sfinţi este ca o cloşcă fără pui (gălăgioasă şi stearpă). Pentru un român, ORTODOXIA, NEAMUL şi FAMILIA ar trebui să fie cele mai mari avuţii, fiindcă „tăria popoarelor a stat întotdeauna şi stă în solidaritatea lor, în cheagul dintre membrii săi”. (Dumitru Stăniloae)

Mă opresc la gândul că am stârnit interesul cititorilor, oricât de „incomode” ni s-ar părea pentru inerţia noastră, pentru a medita serios şi responsabil asupra afirmaţiilor unui luptător pentru adevăr. Remarc un lexic elevat, o bogată informaţie şi o frazare adecvată, iar la final un singur regret: că nu i-am fost profesor.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: