La 26 iunie se sărbătoreşte Ziua Drapelului Naţional al României

De-a lungul timpului, toate popoarele au folosit ca mijloc de individualizare şi comunicare diverse simboluri, devenite însemne naţionale.

Steagul, alături de stemă, sigiliu şi imn, este un însemn naţional prin care este reprezentată individualitatea şi suveranitatea unei naţiuni. Pentru un stat, steagul este simbolul fiinţei sale istorice, al situaţiei pe care şi-a dobândit-o în mijlocul celorlalte state şi al prestigiului de care se bucură. Pentru armată, steagul este simbolul istoriei, simbolul către care se îndreaptă aspiraţiile acelora care luptă sub faldurile lui: „Icoana patriei şi religia sfântă” (T. Stănculescu).

Steagul este o creaţie a popoarelor antice. Drapelul geto-dac consta dintr-o bucată de pânză pătrată, colorată diferit, având franjuri pe margini, fixată în vârful unei bucăţi de lemn sau în suliţe, iar ca emblemă avea brodat un şarpe.

În Ţările Române exista steag de domnie sau steagul ţării.

Se presupune că steagul tricolor are origine populară: Roşul este simbolul măririi, bravurii, îndrăznelii şi generozităţii, simbolizează sângele vărsat în lupte, puterea de viaţă şi energia strămoşească; Galbenul este simbolul forţei, bogăţiei şi purităţii, reprezintă holdele de grâu din timpul verii; Albastrul reprezintă aerul, cel mai nobil element după foc, şi simbolizează blândeţea, frumuseţea, nobleţea şi buna credinţă.

Se evidenţiază că steagul cu balaur, purtat de daci, a fost structurat cromatic în culorile vizibile ale curcubeului – roşu, galben şi albastru. Balaurul zburător dacic, devenit dragon sub sigiliul Romei, a fost înlocuit ca stindard, odată cu adoptarea creştinismului, cu o cruce (simbolul Binelui). Iar daco-romanii şi românii de mai târziu i-au preluat simbolurile cromatice, alte simboluri dacice s-au păstrat la români până la întemeierea statelor medievale, cele trei culori găsindu-se pe blazoanele demnitarilor (straie, coifuri, scuturi, suliţe etc.)

Cea dintâi menţiune documentară expresă a tricolorului folosit ca steag datează din 2.11.1765, când Transilvania a fost proclamată Mare principat, prin diploma dată de Maria Tereza.

În Ţara Românească şi Moldova cele trei culori apar mai des în documentele emise de cancelariile domenşti. Drapelul propriu-zis apare în Adunarea Norodului din vremea Revoluţiei din 1821 condusă de Tudor Vladimirescu. Prima opţiune oficială pentru cele trei culori a fost făcută de domnitorul A.D. Ghica în 1834, când a solicitat Porţii Otomane să aprobe simbolul Ţării Româneşti; în Moldova, la 8 noiembrie 1834; apoi s-au înmânat primele drapele tricolore unităţilor militare din Iaşi.

În anul 1848, Pardida Naţională l-a preluat în programul său politic ca expresie a ideii şi efortului de unitate şi independenţă. Prima înfăţişare publică a tricolorului românesc ca simbol naţional s-a făcut la 25 aprilie 1848, când Junimea studioasă moldo-română în Paris a desfăşurat Steagul tricolor ca semn al unirii moldovenilor cu muntenii (Gazeta de Transilvania, nr. 34/1848).

Prin Decretul nr. 1/14(26) iunie 1848, Guvernul Provizoriu stabilea că steagul naţional va avea trei culori (albastru, galben şi roşu). Deviza română, care va fi scrisă pe steaguri, pe documente şi decrete, va fi: „Dreptate – Frăţie”. Unirea Principatelor Române de la 24 ianuarie 1859 s-a făcut sub faldurile steagului tricolor. În marile confruntări din 1877-1878, 1916-1919 şi 1941-1945, românii au luptat având drept stindard drapelul tricolor. La 1 Decembrie 1918, Tricolorul a devenit, în sfârşit, simbolul unităţii şi independenţei naţionale.

Constituţia României din noiembrie 1991 precizează, la articolul 12, Simbolurile naţionale: 1. „Drapelul României este tricolor, care sunt aşezate în ordinea de la lance: Albastru, Galben şi Roşu”. Atribut şi simbol al patriei, drapelul tricolor a fost onorat permanent, în el fiecare generaţie identificându-şi trecutul, prezentul şi viitorul, constituind un curcubeu al sufletului românesc, căruia i se acordă onoare şi care este păstrat şi apărat cu sfinţenie.

Potrivit reglementărilor în vigoare, în fiecare an, la 26 iunie, se sărbătoreşte Ziua Drapelului, prilej pentru desfăşurarea unor festivităţi în unităţile militare, precum şi în instituţiile statului, pe plan naţional şi local. Aceste acţiuni sunt urmărite şi apreciate cu mult interes de către cetăţenii României.

General de brigadă (r.) COJOCARU ZAHARIE, preşedintele Filialei Suceava a ANCMRR „Petru I Muşat”

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: