Călătorie în timp şi peste timp, Cernăuţi 2018

În grabă mare ne urcăm în maşină şi pornim spre vama Siret. Pe la miezul nopţii trecute, Lazăr, prietenul nostru, aflase că vom veni la ei şi ne-a sugerat să fim la graniţă cât mai devreme, până nu se aglomerează. Acasă, Nuţa nu mai dormise până dimineaţă, pregătind bucate pentru prietenele ei dragi din România.

Plecasem mai mult pentru Eugenia, prietena noastră, scriitoare din Constanţa, care nu fusese la Cernăuţi şi pentru ea acest loc însemna, în primul rând, tinereţea lui Eminescu. Cu rugăciunile noastre şi bunăvoinţa vameşilor, în câteva minute eram cu paşapoartele vizate şi porneam spre Molodia, fostă cândva, până la porunci străine, Plaiul Cosminului.

După ce am ascultat şi glasul Maicii Gabriela înălţat într-o caldă cântare de mulţumire, ce o făcuse pe Nuţa să lăcrimeze şi să recunoască că, pentru ea, Sfintele Paşti au fost în acele clipe, am pornit pre Cernăuţi.

Jurnalista Maria Toacă şi-a exprimat tristeţea că nu ne poate însoţi, dar ne-a şi bucurat spunând că în toată ziua şi în tot locul va fi cu noi fiul ei, Iulian. Cum aveau sărbătoare la Zorile Bucovinei pentru cinstirea fostului redactor Gheorghe Mihălcean, ne-a poftit să începem de la ei. Întâlnirea a fost caldă iar evocarea acestui român rar, care ar fi împlinit în ziua aceea 80 de ani, a fost impresionantă. Am luat aminte la vorbirea unei doamne de la Boian, fostă colegă de clasă cu sărbătoritul, rostită într-o limpede limbă românească izvorâtă dintr-o adâncă preţuire pentru ostenitorul pe ogorul cuvintelor. O altă distinsă doamnă, poetă populară, i-a dedicat o poezie ce a cucerit ropote de meritate aplauze. Actualul redactor-şef, Nicolae Toma, şi harnica jurnalistă Felicia Toma ne-au prezentat celor ce nu ne ştiau, evidenţiind bucuria întâlnirilor scriitorilor şi jurnaliştilor din Cernăuţi cu cei ai Sucevei.

Plecarea de la redacţie am făcut-o pe jos, Lazăr căutând loc să scoată maşina noastră. Însoţite de Iulian am mers pe strada Mihai Eminescu, am poposit cu gând pios la statuia sa, am văzut şcoala unde studiase cândva şi ni s-a umplut sufletul de lumină când am zărit, zveltă şi impunătoare, Universitatea. Prima oprire a fost în Biserica cu hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril, patronii studenţilor teologi din toată lumea. Am ascultat cuvintele calde rostite de o tânără doamnă-ghid, în timp ce un grup de copii cuminţi s-au bucurat de cântarea noastră Hristos a înviat !

Ca să ajungem la Sala Unirii, sală înscrisă în Patrimoniul UNESCO, am luat aminte la frumuseţea sălilor albastră şi roşie. În apropierea sălii pentru care intrasem noi, ne-au răsunat cântări cunoscute din muzica de operă clasică şi am tresărit recunoscând în cântarea concurentei noastre de la Iaşi lucrarea cu care Angela Gheorghiu îşi încheia oriunde în lume, concertele. Era un concurs internaţional cu participanţi din ţări mai depărtate sau mai apropiate de Ucraina, iar tinerii interpreţi aveau în programul obligatoriu o piesă consacrată de muzică clasică şi una din repertoriul naţional al ţării pe care o reprezentau.

Îmbogăţiţi sufleteşte, am pornit spre Mahala pentru a cinsti memoria eroinei Aniţa Nandriş. Primăriţa cu nume din aceeaşi ramură, Elena Nandriş, ne a încurajat să urcăm încetişor.. . încetişor… cele câteva rânduri de trepte. În biroul său ne-a oferit cartea Aniţa Nandriş – Cudla. 20 de ani în Siberia. Amintiri din viaţă şi ne-a omenit după rânduiala creştinească şi românească. Mi-a plăcut textul pe care l-a scris pe cartea pentru Măicuţa noastră Stareţă, insistând în dedicaţie pe cuvintele creştin şi român. Cu ea în maşina Duster în faţa maşinii noastre am ajuns repede la cimitir. Lângă Cruce, am rostit cu adâncă evlavie: Mătuşă Aniţa, Hristos a înviat! apoi i-am cântat ca sufletul ei rar să se bucure.

Când am citit în ziarele noastre că satul Berchişeşti se va înfrăţi cu satul Mătuşii – Mahala, deja o vedeam pe Primăriţă împlinindu-şi promisiunea de a ajunge pentru câteva zile la Mănăstirea noastră.

După această zi bogată pentru minte şi suflet am mers spre vamă şi când soarele scăpăta spre asfinţit intram în casa noastră, primind blânda urare de Bun sosit a Măicuţei noastre.

Monahia ELENA SIMIONOVICI

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: