Actorul şi… politicienii

Marele actor Victor Rebengiuc „vrea să ştie cum a făcut Dragnea moşia din Alexandria”, iar eu aş adăuga că averile ilicite ale politicienilor sunt principalul motiv pentru care imaginea clasei noastre politice este proastă, ceea ce nu va permite niciodată performanţe în actul de guvernare. Fireşte că pe lângă avere mai sunt şi alte cauze ale lipsei de performanţă: incompetenţă, necinste, imoralitate, ipocrizie, aroganţă…

Ca atare, credibilitatea diriguitorilor de azi se află la un minimum istoric şi se poate uşor intui de ce: trăiesc pe picior mare, ferindu-se de ochii mulţimilor, sunt păziţi cu străşnicie de organe şi interlopi cu ceafă groasă, au acumulat conturi groase, palate imense, cele mai multe prin zone turistice renumite, unele ascunse vederii prin ţări exotice, altele trecute pe rude, prieteni, amante… Numai că pentru orice politician aceasta constituie piatra de moară legată de gâtul carierei sale politice. Nu am nimic împotriva oamenilor bogaţi, dar în nicio ţară democratică şi civilizată din politică nu se face avere. Din contră. Politicienii uită învăţăturile lui Ion Raţiu.

De obicei, oamenii devin hoţi, corupţi din necesitate: au o casă plină de copii şi n-au cu ce-i întreţine, cu ce-i trimite la şcoală şi atunci încearcă să se descurce. Dar mai-marii noştri putred de bogaţi pentru ce o fac? Răspunsul e unul dureros: o fac din sentimentul puterii celui mai tare din parcare, adică „pentru că pot”, o fac din lăcomie, din poftă de înavuţire. Jaful banului public e principalul motiv pentru care această generaţie de politicieni corupţi se pregăteşte să iasă din istorie pe uşa din dos. Ipocrizia nu mai ţine mult şi, de atâta minciună, nedreptate, politică strâmbă, lipsă de patriotism, asistăm la un adevărat exod al cetăţenilor spre ţări dominate de lege şi civilizaţie. Iar deznodământul părăsirii patriei se apropie cu paşi repezi.

Boala averilor celor aleşi să conducă destinele României nu e nouă, cu ea confruntându-se judiciarii şi înainte de 1989, însă „Legea 18/1968 a averilor ilicite” a fost mătrăşită de FSN imediat după revoluţie. Îi deranja. De atunci mi-a fost clar că scopul emanaţilor revoluţiei n-a a fost niciodată buna guvernare, ci jaful, corupţia, exploatarea credulităţii cetăţenilor, imposibilitatea de a fi pedepsiţi şi a se demonstra caracterul ilicit al averilor. De fapt s-au înlocuit principiile eticii şi echităţii socialiste cu bunul plac, iar corupţii s-au înveşnicit în saloanele puterii.

Ca să ocolească răspunsurile incomode despre acumularea uriaşelor avuţii şi despre lipsa chefului de bună guvernare, au schimbat legile în favoarea lor, preluând de la alţii nu tehnici, strategii noi de guvernare, de dezvoltare economică şi socială, ci fel de fel de scuze manipulatoare: Soros, de la ruşii lui Putin şi ungurii lui Viktor Orban, statul paralel de la turcii lui Erdogan… Ei înşişi au acuzat amestecul ocult al serviciilor secrete şi al justiţiei în jocul politic, inventând binoame, trinoame şi mai ştiu eu ce bazaconii cu protocoale şi înţelegeri secrete. Numai şi numai ca să scape de urmările legii.

www.romanidecentenar.ro

De ani de zile, analişti, jurnalişti, cândva oameni serioşi, activişti de partid, politicieni cu dosare penale bat mărgica pe astfel de subiecte fără a aduce măcar o dovadă… Poveşti pe care le refuză până şi copiii, dar cu care vor să-i aburească pe ciumpalaci, amărăşteni, prostimea, mulţimea de gură cască…, cuvinte care arată de cât respect se bucură cetăţenii contribuabili în ochii prea puternicilor acestor zile.

Pentru că proba corupţiei o constituie averile de neam prost. Lăsând poveştile deoparte, întrebarea lui Victor Rebengiuc e una cu bătaie lungă: dacă se socotesc cinstiţi, să ne spună prin ce mijloace şi-au făcut averile? De ce nu-i învaţă şi pe ceilalţi cetăţeni, milioane şi milioane de săraci, ca să devină şi ei bogaţi? De ce beneficiază asemeni lui Ceauşescu de bucăţi întregi de ţară, de domenii baroniale, de gratuităţi, contracte preferenţiale şi de ce dau în numele lor personal şi al partidului pomeni din banul contribuabilului?

Mă tem că dorinţa lui Victor Rebengiuc, aceeaşi cu a tuturor celor oneşti, va rămâne simplă iluzie. Chiar dacă averile lor sfidează legea, logica şi bunul-simţ, justiţia românească a început să dea diplome de bună purtare.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: