Despre rugină

Ruginesc, dragii mei. Nu ştiu dacă şi voi, dar eu ruginesc. Mă tot amăgesc că nu-s făcută dintr-un material care se supune vremii şi vremurilor, dar ruginesc. Constat asta în fiecare dimineaţă, când îmi dezmorţesc articulaţii, muşchi şi ce-oi mai fi având eu supus uzurii, şi, deşi nu credeam că este posibil, mai constat asta o dată seara, când îmi curăţ sufletul de ce-a adunat peste zi şi încerc să-l pregătesc pentru dimineaţa ce urmează.

Rugina asta se curăţă cu infuzie de tinereţe, dragii mei, aflaţi de la mine, dacă nu ştiaţi. Am ştiut de remediul asta cândva, pe vremea când fiul meu îmi era alături, apoi l-am uitat, de voie, de nevoie. L-am regăsit de curând, din întâmplare. De fapt, dintr-un noroc.

M-am hotărât să încerc ceva ce-mi tot propuneam să fac deşi, în acelaşi timp, căutam scuze şi explicaţii ca să justific repetatele amânări. Mă luasem cu viaţa, cu bunele şi cu relele ei, şi credeam că aşa e normal să-mi duc zilele. Nu am a mă plânge, să nu-l mânii pe Cel de Sus, care mi-a dat de toate, câte am putut duce, deşi nu m-a încercat prea tare. Inspirată, mi-am luat alături, în această provocatoare întreprindere, o domnişoară de vârsta fiului meu. M-am trezit tovarăşă cu entuziasmul, cu determinarea, cu optimismul, ba uneori şi cu exaltarea, servită însă în doze binefăcătoare. Tinereţea ei nu accepta resemnarea mea, nicio justificare nu a mai fost credibilă când mă pregăteam să construiesc una, nicio amânare nu a mai funcţionat. Camarad devenindu-mi, mi-a dat şi posibilitatea să mă văd prin ochii ei. Vai! Nu cred că eram o companie prea plăcută, din moment ce mi-a spus într-un moment când nu făceam altceva decât să fiu eu, cea de fiecare zi : „Uite, ştii ce, te rog eu să nu mai vorbim de morţi şi de boală, da? Prea des vorbim despre aşa ceva! Hai să vorbim despre ceva frumos, hai să vorbim despre ceva vesel!”.

Uitasem, deşi nu păream, că viaţa e şi despre altele, pe care le-am ştiut bine cândva, când aveam o perspectivă mai luminoasă asupra ei, când nu mă luam atât de tare în serios. Uitasem sau mă complăceam să fiu cea care ajunsesem să fiu.

www.romanidecentenar.ro

Am scris cele de mai sus să vă îndemn să staţi aproape de oameni tineri. Fiţi-le aproape şi reînvăţaţi din tot ce au să vă ofere, pentru că au. Luaţi din energia lor, conectaţi-vă la exaltarea lor, la optimismul pe care-l au, cel pe care l-aţi avut cândva şi l-aţi pierdut pe drum, luaţi exemplu din felul în care ştiu să viseze.

Puneţi o infuzie cu optimism şi lăsaţi-o să vă cureţe sufletul de rugină.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: