Buchiseli. Neastâmpăratul ŞI

Veche moştenire cu obârşie „nobilă” (din lat. sic), şi este în limba română o prezenţă uimitoare prin implicările multifuncţionale şi generatoare de înţelesuri speciale (unele, subtile) în vorbire şi scriere. Nu i-a fost de ajuns rolul de conjuncţie şi a ţinut să-şi asume şi funcţii adverbiale (de semiadverb, spun unele lucrări). Marile dicţionare îi recunosc, în calitate de conjuncţie, vreo 30 de ipostaze diferite, în care face posibile exprimări nuanţate semantic, şi încă vreo 26, ca adverb. Nu şi-ar avea rostul să le trecem în revistă aici, de vreme ce – cum menţionam – o fac amănunţit lucrările lexicografice importante. În schimb, vom încerca să prezentăm câteva din „ghiduşiile” la care se pretează (uneori datorită nouă, alteori din cauza noastră) acest prichindel lexical.

Datorită nouă, fiindcă-i simţim şi-i valorificăm potenţialul pe care l-au dezvoltat în timp vorbitorii, el intră în combinaţii sintactice capabile să transmită sensuri surprinzătoare. Astfel că, pe lângă foarte frecventa funcţie de marcă a coordonării copulative, şi ajută, printre altele, la sporirea expresivităţii comunicării şi chiar la realizarea unor formulări literare, cum se întâmplă cu aşa-numitul „şi narativ” („Şi stă, şi se uită, şi aşteaptă, şi nu spune nimic…”). Pentru toate acestea, dicţionarul este generos în ilustrări beletristice. Mai potrivite pentru rubrică s-ar părea a fi însă încurcăturile pe care (cu complicitatea noastră) le creează acest cuvânt aparent inofensiv. Iată câteva…

Ştiind că şi este o conjuncţie copulativă, drept care virgula înaintea sa este (de regulă, când nu apar „interpuşi”) interzisă, ignorăm adesea cazurile speciale în care, intrând într-o „pereche conjuncţională” (…şi…şi…), în faţa celui de al doilea şi, respectivul semn de punctuaţie devine necesar (cf. Şi tu, şi eu ştim ce s-a întâmplat de fapt.). Oarecum mai gravă este implicarea lui şi în formulări pe care specialiştii cu autoritate academică sau cei cu preocupări apropiate lingvisticii nu încetează să le incrimineze; fără succes însă, în condiţiile în care, de la cele mai înalte tribune (evident, fără legătură cu ştiinţa limbii!), sunt promovate ca elemente de exprimare „aleasă” (de fapt, preţiozităţi ridicole). Este vorba, aşa cum se poate uşor anticipa, de acel şi care se insinuează alături de ca în construcţii fără funcţie comparativă sau de alternativă pentru precum şi. Cazurile sunt mai frecvente în discursuri (ale unor politicieni, demnitari, vedete, însă şi ale unor reprezentanţi de profesii de factură intelectuală) – „Eu, ca şi ministru…”, „Noi, ca şi Guvern…”, „Ca şi profesor, trebuia…” etc.), dar nu lipsesc nici din texte publicistice („…este ţinta pe care trebuie să şi-o pună PNL ca şi obiectiv pe termen mediu” – gandul.info, 27 mai 2017; este posibil ca editorialistul să fi lăsat în mod intenţionat necorectată în citat exprimarea unui politician).

Neastâmpărul lui şi în tendinţa lui de „a se băga în seamă” prin asocieri variate cunoaşte şi o ipostază (să-i zicem) benignă: nu generează o eroare, ci doar un tic verbal. Se întâmplă acest lucru când se cuplează cu dar, fără a se ajunge la o relaţie adversativă (cu sens cumulativ). Mulţi ascultători sau cititori au remarcat, probabil, mai ales în relatări din emisiuni TV sau radiofonice, că o seamă de enumerări se încheie cu dar şi. În majoritate, ele sunt normale, introducând o nuanţă, o altă categorie, chiar opusă celor precizate anterior. Dorindu-se însă evitarea banalităţii unei curgeri simple a enunţului, şi este asociat (antepus) cu dar, în construcţii în care, de obicei, se foloseau precum şi, cât şi sau rămânea singur: ”Vorbim despre premierul Tudose, dar şi despre ministrul de Interne” (România TV, 10 ianuarie 2018); „a strâns mii de like-uri şi zeci de comentarii [ ]dar şi distribuiri” (evz.ro, 25 decembrie 2017); „Se cere înlăturarea procurorului C. O. din CSM, dar şi din toate instituţiile statului” (cotidianul.ro, 26 ianuarie 2018; de menţionat că, în comunicatul din care citează gazetarul, formularea este mai directă: „îndepărtarea din toate instituţiile statului”, „să fie înlăturat din CSM şi din toate instituţiile statului”); „un pachet alimentar cu fructe şi legume proaspete, dar şi lapte natural” (romaniatv.net, 8 februarie 2018).

www.romanidecentenar.ro

Accentuăm: nu este vorba despre o eroare, ci despre o tendinţă evidentă mai ales în gazetărie, unde adversitatea (aşadar, şi adversativul) este socotită a avea o cotă superioară la bursa audienţei; o încercare de a se sugera gândirea nuanţată a autorilor, printr-o construcţie care începe să sune a clişeu, adăugându-se, ca stereotip sintactic, altora la care ne-am referit cu alt prilej (ei bine…, vorbim despre…, trebuie să vă spun… etc.).

I.NEDELEA

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: