În câmpul pensiei

Potrivit unui proiect de lege iniţiat de o doamnă deputat PNL, susţinută de aproape 30 de colegi parlamentari, e absolut necesar ca „femeilor să li se recunoască posibilitatea ca, la cerere, să poată beneficia de acelaşi tratament ca şi bărbaţii şi să iasă la pensie la 65 de ani”. Deputata are în vedere că ar fi fiind şi femei care nu se bucură că trebuie să se pensioneze mai repede, ele dorind să rămână în câmpul muncii la fel de mult ca (sau cum sunt azi obligaţi de lege…) bărbaţii. Spre a-şi susţine demersul, ea a găsit să arate că ar fi – aici şi acum – un motiv/ o suspiciune de „discriminare de gen”. Altfel zis, bărbaţii să fie siliţi să muncească până la o vârstă înaintată, iar unele femei să… opteze pentru a lucra până la vârsta la care bărbaţii sunt obligaţi s-o facă. Să zicem că situaţia ar putea sta şi astfel. Numai că propunerea vine într-o vreme când oricum (şi nu doar la noi) fondurile de pensii se clatină, cu avertismente că pensionarii viitorului vor avea pensiile dijmuite (deşi, la vremea lor, au făcut planul la contribuţii) ori, la fel de rău, că nu vor apuca vârsta legală de pensionare, anticipat fiind decăzuţi în calitatea de şomeri cu sau fără indemnizaţii. Vai, şi nu mai e atât de mult până în 2030 când (absolut teoretic) cei născuţi „în comunism”, la vremea Decretului 770 (dar şi într-o perioadă de bunăstare a cărei recunoaştere e condamnată acum), în „democraţie” alintaţi ca „decreţei”, ar urma să fie sloboziţi în pensii. Aşadar, atunci, pe lângă pensionarii dinainte, se anticipează încă aproape 2 (două) milioane de pensionari la o Românie încă mai depopulată ca cea de azi. În care mi-e teamă că problema „discriminării” va fi judecată în alţi termeni, nu doar de gen.