Hora fugit

– Un ceas solar pentru Centenar –

La Şcoala gimnazială „I.G. Sbiera” din comuna Horodnic de Jos a existat un ceas solar care indica ora pe un geam mat de la cancelaria profesorilor. Nu se ştie cine şi când l-a instalat, clădirea şcolii datează din 1911, posibil să fi fost de atunci, dar a dispărut odată cu înlocuirea geamurilor în urmă cu vreo câţiva ani.

Discutând cu actualul director, profesorul de geografie Adi-Gheorgiţă Jecalo, despre acest ceas solar am convenit să ne unim eforturile pentru ca în Anul Centenarului să fie reinstalat pe clădirea şcolii din Horodnic de Jos un nou ceas solar.

Astfel, încă din anul 2016 în cadrul unui cerc de elevi s-au realizat mai multe tipuri de ceasuri solare, printre care şi unul montat pe peretele şcolii. Acesta din urmă a servit de model pentru actualul ceas solar.

Printre acestea se remarca ceasul solar realizat de către elevul David Olenici, care acum se află la Observatorul Astronomic Popular din Horodnic de Jos, şi ceasul realizat de către Cristina Olenici, care a fost prezentat la o expoziţie organizată de Planetariul din Bârlad în cadrul manifestării „Zilele Culturale ale Bârladului” din perioada 14-22 mai 2016.

La construcţia actualului ceas solar au luat parte şapte elevi, toţi din clasa a VIII-a. Astfel, trei fete (Andrea Luţa, Cristina Olenici şi Georgeana Olenici) s-au preocupat de partea teoretică, au studiat aspecte privind modul de funcţionare şi construcţie a ceasurilor solare, aspecte din istoricul ceasurilor solare şi despre ceasurile solare din ţara noastră.

O problemă a constituit-o aflarea orientării peretelui sudic al şcolii în raport cu punctele cardinale est-vest, pentru a stabili corect direcţia gnomonului (tija care lasă umbra ce indică ora). Aceasta s-a făcut măsurând la ora 12 unghiul pe care-l face umbra pe care o lasă muchia zidului estic al şcolii cu direcţia nord-sud.

Pentru ca ceasul să arate ora cât mai corect trebuie ca gnomonul să fie orientat paralel cu „Axa lumii”, adică spre Steaua Polară. La Horodnic de Jos direcţia spre Steaua Polară face cu planul orizontului un unghi de 47 O 50‘. Amintim faptul că înălţimea Stelei Polare faţă de orizont ne dă latitudinea locului de observaţie cu o eroare de cca 0,5 O.

Patru băieţi (Andrei Bodnar, Andrei Marian Cruţ, Dumitru Onica şi Gheorghiţă Colban) sunt cei care au realizat părţile componente ale ceasului. Pentru ca acesta să aibă şi un aspect cât mai artistic, gnomonul este ca o prelungire a nasului Soarelui (precum nasul lui Pinochio). Soarele este aşezat pe o platbandă care sugerează ecliptica. De o parte şi de alta a Soarelui sunt stilizate Luna în fazele de Crai nou şi Crai vechi. Orele sunt prezentate prin cifre romane dispuse sub forma unui semicerc ca o ghirlandă de flori împrejurul Soarelui.

După ce a fost terminat, ceasul solar a fost prezentat colegilor participanţi la serbarea de Moş Crăciun.

Intenţia era să fie montat pe şcoală, în mod simbolic, la solstiţiul de iarnă din 2017. Din cauză că în perioada respectivă nu au fost zile senine, instalarea s-a amânat pentru echinocţiul de primăvară din 2018. Acesta a fost amplasat deasupra uşii de la intrare şi sub geamul pe care a fost vechiul ceas solar.

Cu această ocazie, câţiva elevi din clasa a VII-a (Andreea Moroşan, Adrian Petrică Moroşan, Alexandru Olenici, Cristian Franiuc şi Ştefan Teleagă) pasionaţi de geografie au prezentat câte un referat ştiinţific în care au vorbit despre echinocţii, solstiţii, mişcările Pământului şi consecinţele acestora, timp şi calendar.

Ei au explicat că măsurarea timpului cu ceasul solar este de fapt o consecinţă a rotaţiei Pământului în jurul axei sale. Din acest motiv ceasul solar instalat pe şcoală poate servi şi ca material didactic pentru unele ore de geografie.

Aici menţionăm faptul că, din cauză că Pământul se deplasează cu viteză diferită pe o orbită înclinată numită ecliptică (iarna când Pământul se află la periheliu aceasta este de 30,2 km/s , iar vara când se află la afeliu aceasta este de 29,2 km/s) Soarele nu trece la meridian în fiecare zi exact la ora 12. Lucrul acesta se întâmplă doar de patru ori pe an şi anume la 15 aprilie, 13 iunie, 1 septembrie şi 25 decembrie.

Pentru ca să nu apară încurcături în măsurarea timpului, astronomii au inventat un soare fictiv care se mişcă uniform pe bolta cerească. Timpul măsurat cu acest soare fictiv se numeşte timp solar mijlociu sau timp mediu, iar timpul măsurat cu ceasul solar se numeşte timp solar adevărat.

Diferenţa dintre timpul mediu, pe care îl indică ceasurile mecanice (sau electronice) şi timpul pe care îl indică ceasurile solare se numeşte ecuaţia timpului.

La începutul anului ceasurile solare sunt în urmă faţă de ceasurile mecanice, cea mai mare diferenţă are loc la 11 februarie şi este de -14 minute şi 12 secunde, apoi diferenţa scade, prin luna mai merge înainte cu cca 4 minute, din nou rămâne în urmă cu cca 7 minute prin luna iulie, iar spre sfârşitul anului ceasurile solare sunt în avans faţă ceasurilor mecanice, cel mai mare avans se înregistrează la 3 noiembrie şi este de 16 minute.

Din cauza acestor fluctuaţii, ceasurile solare nu sunt instrumente de precizie în măsurarea timpului. În prezent sunt utilizate doar ca ornamente pe faţadele unor clădiri, prin parcuri etc.

Cum unele ceasuri solare sunt însoţite de câte un dicton în limba latină, aici s-a ales expresia „Hora fugit – Timpul trece”, pentru ca elevii să-şi amintească mereu că lecţiile trebuie învăţate la timp.

La noi în ţară s-au inventariat 225 de ceasuri solare. În judeţul Suceava se află cinci, despre care o să vorbim detaliat într-un articol viitor.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: