„Fălticeni – oameni de seamă”

Asociaţia „Lumina” din Fălticeni a organizat sâmbătă, 21 aprilie, la complexul Regal Gold, cea de-a II-a ediţie a simpozionului „Fălticeni – oameni de seamă”. Tema întâlnirii a fost „Familia Cazaban”, una dintre cele mai valoroase şi spectaculoase, recunoscută ca fiind una din marile familii ale României. Familia Cazabanilor are o istorie de peste 100 de ani care a început la Fălticeni, dar a cucerit întreaga Românie. Actorul Jules Cazaban, compozitoarea Mansi Barberis, sculptorul Ion Irimescu, pianista Rodica Şutu, muzicianul Costin Cazaban, istoricul şi criticul de artă Jean Cazaban, muziciana Alexandra Ioan, inginerul Ludovic Cazaban, cântăreaţa de operetă Nora Marinescu-Nicolescu, inginerul inventator Corneliu Cazaban, inginerul şi cercetătorul Radu Cădere, scriitorul Theodor Cazaban, regizoarea Sorana Coroamă-Stanca sunt doar câteva dintre personalităţile din lumea artistică descendente ale Cazabanilor.

Pe lângă partea culturală, evenimentele organizate de Asociaţia „Lumina” au şi o latura socială, de strângere de fonduri pentru cei aflaţi în suferinţă şi necaz.

„Sperăm la cât mai multe ediţii, pentru că ne propunem să promovăm Fălticeniul, marile personalităţi ale Fălticeniului din trecut şi de astăzi. Aşa cum am făcut şi până acum, manifestarea are şi o componentă socială. Astăzi, dna Mariea Lungu ne donează două tablouri, după acest eveniment va avea loc un bal caritabil. La tombola organizată, alături de alte obiecte, vor fi şi aceste două tablouri, iar cu fondurile strânse vom merge la Aşezământul pentru bătrâni de la Bogdăneşti, unde noi ne ducem de câteva ori pe an, pentru a ajuta un pic la nevoile infinite de acolo” ne-a spus Flavius Melinte, preşedintele Asociaţiei „Lumina”.

Revolta tăcută a lui Theodor Cazaban

În centrul atenţiei a fost Theodor Cazaban, născut pe 2 aprilie 1921, la Fălticeni, care în noiembrie 1947 a părăsit ţara pentru a se stabili la Paris. Devenit secretar general al Fundaţiei Regale Universitare „Carol I”, Cazaban susţine, din 1951 până în 1970, o intensă activitate publicistică în „La nation roumaine”. Din 1954 până în 1967, face secretariatul de redacţie al paginii literare de la „România literară” şi colaborează cu articole politice la „România”, ambele din New York. Totodată, susţine diverse rubrici de informaţie culturală la posturile de radio Vocea Americii şi Europa Liberă (1958-1987). În 1963, în revista „Arena”, prezintă literatura română din cei 15 ani de exil. Despre perioada 1947 – 4 martie 2016, când s-a stins din viaţă fără a mai revedea măcar o dată pământul natal, asistent univ. dr. Gina Puică vorbeşte în cartea „Theodor Cazaban ou la revolte silencieuse”, carte care va apărea în curând la o editură din Paris şi care a fost prezentată la Fălticeni de prof. univ. dr. Elena-Brânduşa Steiciuc, o prezenţă pregnantă la manifestările organizate în urbea de pe Şomuz.

„Cu foarte mici modificări faţă de teza de doctorat susţinută la Universitatea din Nisa (Franţa) în 2012, cartea are marele merit de a aduce pentru prima dată un autor destul de puţin cunoscut, dacă nu ignorat, cu îndepărtate origini franceze, care şi-a trăit cea mai mare parte a vieţii în exil, unde a denunţat ororile regimului totalitar din ţara sa, pe care nu a mai revăzut-o niciodată. Este o cercetare întreprinsă cu pasiune intelectuală şi cu indiscutabil talent critic despre autorul pornit din Fălticeni, Theodor Cazaban, unul dintre acele cazuri speciale de scriitori, aflaţi la frontiera a două limbi şi a două culturi, revendicaţi de două spaţii culturale, de cel român şi cel francez.

Cei doi termeni-cheie ai titlului acestei cărţi prin care autoarea îl defineşte pe Theodor Cazaban, aflat mereu într-o relaţie antitetică, revoltă – tăcută, pun de la bun început accentul pe paradoxul care guvernează atât existenţa, cât şi opera acestuia. Istoria literară a reţinut doar romanul «Parages», publicat de Theodor Cazaban în Franţa, în 1963, o operă hapax (prima operă – n. red.) care deschide şi închide seria posibilelor scrieri cazabaniene, situându-l pe exilatul român în categoria acelor autori de opere unice” a precizat prof. univ. dr. Elena-Brânduşa Steiciuc.

Gina Puică a fost printre ultimii români primiţi de Theodor Cazaban, ocazie cu care, recitând minute în şir versuri din Eminescu, a dovedit, chiar la acea vârstă, de peste 90 de ani, că are o memorie fabuloasă şi un nestins dor de ţară.

„Theodor Cazaban – călător între Fălticeni şi Paris”

La rândul său, asistent univ. dr. Gina Puică le-a vorbit celor prezenţi despre călătoria lui Theodor Cazaban de la Fălticeni la Paris.

„Când ai lucrat mai mult de 10 ani alături de Theodor Cazaban sunt multe de spus. Faptul că nu s-a întors niciodată în ţară a stârnit la mulţi curiozitate. Uneori a dat răspunsuri referindu-se la probleme de sănătate, alteori s-a referit la un refuz faţă de o Românie postdecembristă în care nu s-a regăsit, precizând că «Am părăsit, un regat, doresc să regăsesc un regat», el fiind un monarhist.

Drumul de la Fălticeni la Paris a fost un drum fără întoarcere, dar un drum deschis care ne impune nouă să îl aducem pe scriitor acasă, ceea ce dumneavoastră în primul rând şi Asociaţia «Lumina» aţi făcut astăzi”.

Cronica de familie a Cazabanilor, moderată de prof. univ. dr. Dan Dascălu de la Universitatea „Ştefan cel Mare” Suceava, a fost un adevărat tur de forţă istoric, geografic şi cultural, mai ales că printre invitaţii care au luat cuvântul s-a numărat şi Eugen Dimitriu, cel care a publicat în 2007 volumul „Cazabanii de la Fălticeni”. Alături de Eugen Dimitriu, asistent univ. dr. Gina Puică, de la Universitatea „Ştefan cel Mare”, a realizat o întoarcere în oraşul Cazabanilor, cu poveşti despre case, străzi, privelişti care astăzi nu mai există, despre elitele culturale din urbea de pe Şomuz şi din Suceava.

Scriitorul Eugen Dimtriu a vorbit şi despre „prietenul meu Dorel”, aşa cum îi spuneau cunoscuţii lui Theodor Cazaban. Distinsul scriitor sucevean l-a cunoscut pe Theodor Cazaban în 1935, fiind coleg cu fratele scriitorului la Liceul „Nicu Gane” şi o prezenţă zilnică în casa familiei Dimitriu.

„Theodor venea zilnic la noi pentru a trece în revistă, timp de o oră, viaţa oraşului, profesori, colegi, vecinii de pe strada Germană. Şi eu eram un oaspete bine primit în casa Cazabanilor, având acces la numeroasele cărţi şi tomuri cu piese de teatru, pe care uneori le parcurgeam cu Horia Lovinescu. Ultima întâlnire a avut loc la revelionul din anul istoric care schimba soarta ţării, în casa unui prieten de-al său. De la 1 ianuarie 1944 nu l-am mai văzut pe prietenul la care ţineam mult. O jumătate de secol nu am schimbat o vorbă, mulţumindu-mă să-i ascult vocea la posturile de radio bruiate fantastic de comunişti. După 1989, telefoanele şi scrisorile ne-au apropiat din nou. Auzind că vreau să scriu o cronică de familie, «Cazabanii», Dorel a fost de acord şi, pe diverse căi, rudele mi-au pus la dispoziţie multe documente, în 3 ani lucrarea fiind gata” a spus scriitorul Eugen Dimitriu.

Excursiile la mănăstiri, activitatea la cenaclul literar, o zi la pescuit raci, poveşti cu tinere frumoase de vârsta lor, perioada studenţiei, când Dorel a fost elevul lui Tudor Vianu, fiind cel mai bine pregătit din an, au fost aspecte din viaţa lui Theodor Cazaban petrecute alături de Eugen Dimitriu şi povestite de acesta.

La rugămintea lui Flaviu Melinte, scriitorul Eugen Dimitriu a prezentat publicului întreaga dinastie a Cazabanilor şi realizările membrilor acesteia.

Fălticeniul a avut o pleiadă extraordinară de personalităţi culturale

Universitarul sucevean Dan Dascălu a vorbit despre „Cazabanii – sociologia unei familii de intelectuali din Fălticeni”, reuşind şi o explicaţie pertinentă a numărului mare de personalităţi culturale fălticenene. Cunoscutul profesor a deschis perspectiva asupra modului în care sociologii pot să privească acest fenomen cultural care este Fălticeniul, în condiţiile în care discuţia despre intelectuali, discuţia despre intelectualul de provincie este acerbă nu numai în România, ci şi în marile capitale culturale ale Europei, plecând de la o paradigmă despre formarea intelectualului, manifestarea intelectualului, manifestarea creaţiei şi formarea conştiinţei de sine a intelectualului, exprimată în 1942 de sociologul Mircea Vulcănescu într-o conferinţă la Facultatea de Drept din Bucureşti: vocaţia, familia, şcoala, întâmplarea, maeştrii, tovarăşii, rezistenţele, critica, succesul.

„Dintre ele, cred că două sunt extraordinar de importante, familia şi şcoala, consideraţi factori pregătitori. Şcoala a însemnat enorm de mult pentru ceea ce a fost intelectualitatea fălticenenă şi pentru cei care s-au format ca intelectuali aici. Şcoala – şi mă refer aici la Liceul Nicu Gane, dar nu numai la el – a fost de o ţinută extraordinară. Profesori ca Vasile Ciurea, Virgil Tempeanu sunt de un nivel extraordinar şi au pus amprenta asupra elevilor acestui liceu.

Dincolo de şcoală, Fălticeniul a avut această pleiadă extraordinară de personalităţi culturale datorită unor mari familii de intelectuali, dinastii intelectuale, Lovineştii în primul rând, Cazabanii, familia Stino, familia Gorovei, familia Tatos şi altele” a precizat Dan Dascălu.

Dinastiile culturale ale Fălticeniului, într-un film documentar

Prof. Elena-Brânduşa Steiciuc a propus Asociaţiei „Lumina” să găsească o modalitate prin care să fie realizat un film cu distinsul Eugen Dimitriu, posesorul unei memorii excepţionale, pentru a surprinde în imagini momentul prezentului într-un tur de câteva ore pe la casele din Fălticeni unde au văzut lumina zilei, au trăit, s-au format „personalităţi ale acestui oraş fabulos”.

„Din toată această experienţă la care dl Eugen Dimitriu se angajează cu mare drag, după cum ne-a mărturisit, va ieşi un film documentar care să fie o piedică în calea uitării şi o contribuţie la salvgardarea patrimoniului nostru cultural naţional” a precizat prof. univ. dr. Brânduşa Steiciuc.

Pe lângă explicaţiile de specialitate ale lui Eugen Dimitriu şi poveştile urmaşilor dinastiilor culturale, filmul ar urma să conţină şi imagini din arhiva personală a distinsului cărturar Eugen Dimitriu, din Arhivele Statului, dar şi depozite ale muzeelor din Fălticeni, Suceava şi din ţară, multe dintre ele nefiind expuse publicului până în prezent.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: