In memoriam Costel Chimiuc

Abia au trecut cele 40 de zile de la plecarea din această lume a lui Cega Gheorghe şi iată că Ulma, împreună cu cele 5 sate aparţinătoare, din nou este în doliu. Toate clopotele bisericilor au bătut a mare jale fiindcă, la numai 44 de ani ai săi, tată a trei copii, părintele Costel Chimiuc ne-a părăsit. Misiunea acestui preot, ca de altfel a tuturor preoţilor, era aceea de a fi mereu în mijlocul oamenilor, să le aducă odată cu credinţa în Dumnezeu mângâiere, bucurie, să le insufle încredere, siguranţă şi linişte. Cu asemenea alese trăsături de caracter a fost înzestrat de Dumnezeu şi hărăzit să păstorească obştea de creştini în satul Măgura. Pentru că în familia Chimiuc sunt trei preoţi, prin rotaţie slujeau în bisericile: Ulma, Măgura, Lupcina. Aceştia, uniţi, drămuind banii bisericii, donaţiile enoriaşilor, au făcut minuni, astfel că în curtea bisericii din Ulma au construit altar de vară după modelul de la Poceav, de unde au fost aduse şi multe materiale. În proiectul lor este inclus a fi construită o capelă praznicar. În curtea bisericii tronează o cruce din granit negru, cruce impozantă ce impresionează privitorul.

Având o dragoste nemărginită faţă de mirenii săi, aceştia, cu mic, cu mare i-au adus prinosul lor de recunoştinţă într-un număr covârşitor de mare atunci când Bunul Dumnezeu a binevoit să-l cheme la sânul Său. Cele peste 600 de persoane venite pentru a-şi lua rămas bun de la preotul Costel Chimiuc au fost nu numai din comuna Ulma, ci şi din alte localităţi ale judeţului. Un sobor numeros de preoţi, în frunte cu ÎPS Pimen, arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor, a săvârşit slujba de înhumare chiar în curtea bisericii de la parohia Ulma.

Răpus de o boală necruţătoare la o vârstă atât de tânără, tată a trei copii minori, preotul Costel lasă în urma sa o mare jale atât în inima familiei proprii, cât şi în inimile părinţilor săi, mai ales a tatălui care este, cu voia Domnului, preot paroh al bisericii Ulma, dar şi în inimile prietenilor, ale cunoscuţilor. Nu există om să nu fi vărsat lacrimi amare, iar după înhumare, cu mâinile goale, oamenii au modelat mormântul, acoperindu-l cu flori, apoi au îngenuncheat şi, cu faţa către răsărit, au rostit rugăciuni cu mâinile împreunate, rugându-L pe Dumnezeu să-l aşeze acolo unde stau drepţii. Şi natura a ţinut cu desfăşurarea tristului eveniment, dăruind o zi de adevărată primăvară, scăldată de razele darnice ale soarelui care se revărsau peste marea de credincioşi care au umplut până la refuz curtea bisericii.

www.romanidecentenar.ro

Cunoscându-l din anii tinereţii, am avut prilejul să particip şi la ceremonia de hirotonisire a defunctului, ca preot. De atunci adeseori mi-am intersectat paşii cu diferite ocazii, având posibilitatea de a-i admira stăruinţa duhovnicească, cât şi preţuirea de care se bucura în rândul credincioşilor. I-a fost dat să treacă la Domnul în sfânta zi a Învierii lui Hristos. Pentru că a fost model de moralitate şi bunătate, Dumnezeu îl va aşeza la locul meritat, de unde va veghea asupra familiei, asupra copiilor care plâng şi care repetă mereu: „Tată, de ce ne-ai părăsit, doar suntem copii cuminţi şi ascultători!”.

MIHAI GHEORGHI

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!